في أيقونية
1 ودَخَلَ بولُسُ وبَرنابا كعادَتِهِما مَجمعَ اليَهودِ في أيقونيةَ وتكَلّما كَلامًا جعَلَ كثيرًا مِنَ اليَهودِ واليونانيّينَ يُؤمِنونَ. 2 لكِنّ اليَهودَ الذينَ رَفَضوا أنْ يُؤمِنوا حَرّضوا غيرَ اليَهودِ على الإخوَةِ وأفسَدوا قُلوبَهُم. 3 ولكِنّ بولُسَ وبَرنابا أقاما هُناكَ مُدّةً طويلةً يُجاهِرانِ بالرّبّ. وكانَ الرّبّ يشهَدُ لِكلامِهما على نِعمَتِه بما أجرى على أيدِيهما من العجائِبِ والآياتِ. 4 واَنقَسَم أهلُ المدينةِ، فكانَ بعضُهُم معَ اليهودِ وبعضُهُم معَ الرّسولَين. 5 ولمّا عزَمَ اليهودُ وغيرُ اليهودِ، ومعَهُم رُؤساؤُهُم، أن يُهينوا الرّسولَينِ ويَرجُموهُما، 6 شعرا بالأمرِ فهرَبا إلى لِسترَةَ ودَرْبَة والمدنِ المُجاورةِ لهُما في ولايةِ ليقونِـيةَ، 7 وأخذا يُبشّرانِ هُناكَ.
في لسترة ودربة
8 وكانَ في لِسْترَةَ رَجُلٌ عاجِزٌ كسيحٌ مُنذُ مَولِدِهِ، ما مَشى في حياتِهِ مرّةً. 9 وبَينَما هوَ يُصغي إلى كلامِ بولُسُ، نظَرَ إلَيهِ بولُسَ فرَأى فيهِ مِنَ الإيمانِ ما يَدعو إلى الشّفاءِ، 10 فقالَ لَه بأعلى صوتِهِ: «قُمْ وقِفْ مُنتصِبًا على رِجْلَيكَ!» فنهَضَ يَمشي. 11 فلمّا رَأى الجُموعُ ما عَمِلَ بولُسُ، صاحوا بلُغتِهِم اللّيقونيّةِ: «تَشبّهَ الآلهَةُ بالبَشرِ ونَزَلوا إلَينا!» 12 وسَمّوا بَرنابا زَيُوسَ، وبولُسَ هَرْمَسَ لأنّهُ كانَ يَتَولّى الكلامَ. 13 وجاءَ كاهِنُ زَيُوسَ الذي كانَ مَعبَدُهُ عِندَ مَدخَلِ المدينةِ بِثِـيرانٍ وأكاليلَ مِنْ زَهرٍ إلى الأبوابِ، يُريدُ أنْ يُقَدّمَ ذَبـيحةً معَ الجُموعِ.
14 فلمّا سَمِعَ بَرنابا وبولُسُ، مزّقا ثيابَهُما وأسرَعا إلى الجُموعِ يَصيحانِ بِهِم: 15 «ماذا تَفعَلونَ، أيّها النّاسُ؟ نَحنُ بشَرٌ ضُعفاءُ مِثلُكُم، جِئنا نُبَشّرُكُم لتَتْرُكوا هذِهِ الأباطيلَ وتَهتَدوا إلى اللهِ الحيّ الذي خلَقَ السّماءَ والأرضَ والبحرَ وكُلّ شيءٍ فيها. 16 ترَكَ جميعَ الأُممِ في العُصورِ الماضيةِ تَسلُكُ طريقَها، 17 ولكنّهُ كانَ يَشهَدُ لِنَفسِهِ بِما يَعمَلُ مِنَ الخيرِ: أنزَلَ المطَرَ مِنَ السّماءِ وأعطى المواسِمَ في حِينِها، ورَزَقكُمُ القُوتَ ومَلأَ قُلوبَكُم بالسّرورِ». 18 فما تَمكّنَ الرّسولانِ بهذا الكلامِ أنْ يَمنَعا الجُموعَ مِنْ تَقديمِ ذَبـيحةٍ لهُما إلاّ بَعدَ جَهدٍ كثيرٍ.
19 وجاءَ بَعضُ اليَهودِ مِنْ أنطاكيةَ وأيقونيَةَ واَستَمالوا الجُموعَ، فرَجَموا بولُسَ وجَرّوهُ إلى خارِجِ المدينةِ وهُم يَحسبونَ أنّهُ ماتَ. 20 فلمّا أحاطَ بِه التلاميذُ، قامَ ودخَلَ المدينةَ. وفي الغَدِ خرَجَ معَ بَرنابا إلى دَرْبَةَ.
العودة إلى أنطاكية في سورية
21 وبَشّرَ بولُسُ وبَرنابا في دَرْبَةَ وكسَبا كثيرًا مِنَ التلاميذِ. ثُمّ رَجَعا إلى لِسترَةَ، ومِنها إلى أيقونِـيَةَ وأنطاكيةَ، 22 يُشدّدانِ عَزائمَ التلاميذِ ويُشَجّعانِهِم على الثّباتِ في إيمانِهم، ويَقولانِ لهُم: «لا بُدّ مِنْ أنْ نَجتازَ كثيرًا مِنَ المَصاعبِ لنَدخُلَ مَلكوتَ اللهِ». 23 وكانا يُعَيّنانِ لهُم قُسوسًا في كُلّ كنيسةٍ، ثُمّ يُصلّيانِ ويَصومانِ ويَستَودِعانِهِمِ الرّبّ الذي آمَنوا بِه.
24 واَجتازَ الرّسولانِ مُقاطَعةَ بِسيدِيّةَ حتى وصَلا إلى بَمْفيليّةَ. 25 وبَشّرا بِكلامِ اللهِ في بَرجَةَ. ثُمّ نَزَلا إلى أتّالِـيَةَ، 26 ومِنها سافَرا في البحرِ إلى أنطاكيةَ التي خَرَجا مِنها، تَرعاهُما نِعمةُ اللهِ مِنْ أجلِ العَمَلِ الذي قاما بِه.
27 فلمّا وصَلا إلى أنطاكيةَ جَمَعا الكنيسةَ، وأخبَرا بِكُلّ ما أجْرى اللهُ على أيديهِما، وكيفَ فتَحَ بابَ الإيمانِ لِغيرِ اليَهودِ. 28 وأقاما هُناكَ مُدّةً معَ التلاميذِ.
1 Ajungând în Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat, cum le era obiceiul, în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel încât foarte mulţi dintre iudei şi greci au crezut. 2 Dar iudeii care n-au crezut au stârnit şi au învrăjbit sufletele neamurilor împotriva fraţilor. 3 Ei însă au petrecut acolo multă vreme, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul care a dat mărturie pentru cuvântul harului Său, făcând semne şi minuni prin mâinile lor. 4 Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau de partea iudeilor, alţii cu apostolii. 5 Iudeii şi neamurile se înţeleseseră împreună cu conducătorii lor să-i huiduie şi să-i ucidă cu pietre, 6 dar apostolii, când au aflat, au fugit în Listra şi Derbe, în cetăţile din Licaonia şi în împrejurimi, 7 şi au predicat acolo evanghelia.
8 În Listra trăia un infirm, olog din naştere, care nu mersese niciodată pe picioarele lui. El şedea acolo 9 şi asculta predica lui Pavel. Iar când Pavel l-a privit şi a văzut că are credinţă ca să fie mântuit, 10 i-a zis cu glas tare: „Ridică-te în picioare şi stai drept!” El a sărit în picioare şi a început să umble. 11 Când mulţimile au văzut ce făcuse Pavel, au ridicat glasul şi au strigat în limba licaonă: „Zeii au luat chip de om şi s-au coborât printre noi!” 12 Pe Barnaba l-au numit Zeus, iar pe Pavel, Hermes, pentru că el vorbea cu pricepere. 13 Preotul lui Zeus, al cărui templu era chiar la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi la porţile cetăţii şi, împreună cu mulţimile, voia să le aducă jertfă. 14 Când au auzit, apostolii Barnaba şi Pavel şi-au sfâşiat hainele şi au sărit între oameni strigând: 15 „Oameni buni, de ce faceţi aşa ceva? Şi noi suntem oameni, întru totul asemenea vouă, şi vă vestim să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni la Dumnezeul cel Viu care a făcut cerul, pământul şi marea – şi tot ce este în ele! 16 El a lăsat popoarele să meargă, fiecare, pe căile lor, în veacurile trecute, 17 deşi n-a încetat să dea mărturie, ci le-a făcut bine; v-a dat ploaie din cer şi vremuri rodnice cu belşug de hrană, umplându-vă inimile de bucurie.” 18 Şi vorbindu-le astfel, cu greu au oprit mulţimile să nu le mai aducă jertfe.
19 Au venit însă iudeii din Antiohia şi din Iconia şi au câştigat mulţimile de partea lor. Apoi l-au lovit pe Pavel cu pietre şi, crezându-l mort, l-au târât afară din cetate. 20 El însă, când l-au înconjurat ucenicii, s-a ridicat şi a intrat în cetate, iar a doua zi a plecat cu Barnaba spre Derbe.
Întoarcerea la Antiohia Siriei
21 Au vestit Evanghelia şi în cetatea aceea şi au făcut mulţi ucenici, apoi s-au întors în Listra şi Iconia şi în Antiohia, 22 încurajând sufletele credincioşilor şi îndemnându-i să rămână în credinţă, căci în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. 23 Le-au pus prezbiteri în fiecare Biserică, punându-şi mâinile peste aceştia, şi i-au încredinţat cu rugăciune şi post, în mâna Domnului în care crezuseră.
24 Apoi au străbătut Pisidia şi au intrat în Pamfilia. 25 După ce au vestit cuvântul în Perga, au mers în Atalia. 26 De acolo, s-au îmbarcat spre Antiohia, unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea ce-au împlinit-o. 27 Iar când au ajuns, au adunat Biserica şi le-au vestit ce a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis uşa credinţei şi pentru neamuri. 28 Şi au stat acolo mult timp alături de ucenici.
