استشهاد يعقوب
1 وفي ذلِكَ الوقتِ أخَذَ المَلِكُ هيرودُسُ يَضطَهِدُ بَعضَ رجالِ الكنيسةِ. 2 وقتَلَ بِحَدّ السّيفِ يَعقوبَ أخا يوحنّا. 3 فلمّا رأى أنّ هذا يُرضي اليَهودَ، قــبَضَ أيضًا على بُطرُسَ، وكانَ ذلِكَ في أيّامِ الفَطيرِ. 4 وبَعدَما قبَضَ علَيهِ ألقاهُ في السّجنِ وسَلّمَهُ إلى أربَعِ فِرَقٍ ليَحرِسوهُ، كُلّ فِرقَةٍ أربَعةُ جُنودٍ. وكانَ يَنوي أنْ يَعرِضَهُ لِلشّعبِ بَعدَ عيدِ الفِصحِ، 5 فأبقاهُ في السّجنِ. وكانَت الكَنيسةُ تُصَلّي إلى اللهِ بِلا اَنقِطاعٍ مِنْ أجلِهِ.
إنقاذ بطرس من السجن
6 وكانَ بُطرُسُ في الليلَةِ التي عزَمَ هيرودُسُ أنْ يَعرِضَهُ بَعدَها للشّعبِ نائِمًا بـينَ حارِسَين. وكانَ مُقَيّدًا بِسلسِلَتَينِ، وعلى البابِ جُنودٌ يَحرِسونَ السّجنَ. 7 وظهَرَ مَلاكُ الرّبّ بَغتَةً، فسطَعَ نُورٌ في داخِلِ السّجنِ. وضرَبَ المَلاكُ بُطرُسَ على جَنبِهِ، فأيقَظَهُ وقالَ لَه: «قُمْ سَريعًا!» فاَنحَلّتِ السِلسِلتانِ عَنْ يَديهِ. 8 وقالَ لَه المَلاكُ: «شُدّ حِزامَكَ واَربُطْ حِذاءَكَ» ففَعَلَ. ثُمّ قالَ لَه: «إلبَسْ ثَوبَكَ واَتبَعْني». 9 فخَرَجَ يَتبَعُهُ، وهوَ لا يَعرِفُ أنّ ما فعَلَهُ المَلاكُ كانَ شيئًا حَقيقيّا، بل ظَنّ أنّهُ رُؤيا. 10 فاَجتازا الحَرَسَ الأوّلَ والثانيَ، ووَصَلا إلى البابِ الحديديّ الذي يُواجِهُ المدينةَ، فاَنفَتَحَ مِنْ تِلقائِهِ. وخَرَجا حتى قَطَعا شارِعًا واحدًا، ففارَقَهُ المَلاكُ في الحالِ.
11 فأفاقَ بُطرُسُ مِنْ غَفلَتِهِ وقالَ: «الآنَ تأكّدَ لي أنّ الرّبّ أرسَلَ ملاكَهُ، فأنقَذَني مِنْ يَدِ هيرودُسَ ومِنْ كُلّ ما كانَ اليَهودُ يَنتَظِرونَ أنْ يَفعلوهُ بـي». 12 ثُمّ فكّرَ قَليلاً وذهَبَ إلى بَيتِ مريَمَ أُمّ يوحنّا المُلَقّبِ بِمُرقُسَ. وكانَ هُناكَ جَماعةٌ كبـيرةٌ تُصلّي. 13 فدَقّ بُطرُسُ البابَ الخارجيّ، فَجاءَت جارِيةٌ اَسمُها رَودَةُ تتَسَمّعُ. 14 فلمّا عَرَفَت صَوتَ بُطرُسَ أسرَعَت إلى داخِلِ البَيتِ مِنْ دونِ أنْ تفتَحَ البابَ لِشِدّةِ فَرَحِها، وأخبَرَتْهُم بِأنّ بُطرُسَ على البابِ. 15 فقالوا لها: «أنتِ تَهذِينَ!» فأصرّت على كلامِها، فقالوا لها: «هذا ملاكُهُ!»
16 وأخَذَ بُطرُسُ يَدُقّ البابَ حتى فَتَحوا لَه، فلمّا شاهَدُوهُ تَعَجّبوا. 17 فأسكَتَهُم بإشارَةٍ مِنْ يَدِهِ ورَوى لهُم كيفَ أخرَجَهُ الرّبّ مِنَ السّجنِ. وقالَ لهُم: «أخبِروا يَعقوبَ والإخوةَ بِما جرى». ثُمّ خرَجَ وذهَبَ إلى مكانٍ آخَرَ.
18 وعِندَ الصّباحِ اَضطرَبَ الحَرَسُ كثيرًا وتساءَلوا: «ماذا جَرى لبُطرُسَ؟» 19 ولمّا طَلبَهُ هيرودُسُ فما وجَدَهُ، سألَ الحَرَسَ وأمَرَ بِقَتلِهِم. ثُمّ نزَلَ مِنَ اليَهوديّةِ إلى قَيصريّةَ وأقامَ فيها.
موت هيرودس
20 وكانَ هيرودُسُ غاضِبًا على أهلِ صورَ وصيدا. فاَتَفَقوا في ما بَينَهُم وجاؤُوا إلَيهِ، بَعدَما اَستمالوا بَلاستُسَ حاجِبَ المَلِكِ، وطَلَبوا السّلامَ لأنّ بلادَهُم تَعتَمِدُ في رِزقِها على مَملكَتِهِ.
21 وفي اليومِ المعَــيّنِ لَبِسَ هيرودُسُ ثيابَهُ المُلوكيّةَ وجَلَسَ على العَرشِ يَخطُبُ في الشّعبِ. 22 فصاحوا: «هذا صوتُ إلهٍ لا صوتُ إنسانٍ!» 23 فضرَبَهُ ملاكُ الرّبّ في الحالِ لأنّهُ ما مَجّدَ اللهَ. فأكَلَهُ الدّودُ وماتَ.
24 وكانَ كلامُ اللهِ يَنتَشِرُ ويُثمِرُ. 25 ورجَعَ بَرنابا وشاوُلُ مِنْ أُورُشليمَ بَعدَما أتمّا خِدمَتهُما، يُرافِقُهُما يوحنّا المُلَقّبُ بِمَرقُسَ.
Persecutaţia din Ierusalim; eliberarea lui Petru din temniţă
1 În acea vreme, regele Irod i-a prins pe unii din Biserică şi i-a supus la chinuri. 2 Pe Iacov, fratele lui Ioan, a poruncit să-l ucidă cu sabia. 3 Văzând că aceasta a fost pe placul iudeilor, a hotărât să-l aresteze şi pe Petru – era în timpul sărbătorii Azimelor. 4 Aşa că l-a prins şi l-a aruncat în închisoare, lăsându-l în paza a patru străji de câte patru soldaţi, cu gând să-l aducă în faţa poporului după Paşte. 5 Petru era păzit în temniţă în timp ce Biserica se ruga fără încetare lui Dumnezeu pentru el.
6 În noaptea aceea, pe când aştepta să fie dus la Irod, Petru dormea străjuit de doi soldaţi şi legat cu două lanţuri, iar închisoarea era păzită de gărzi. 7 Şi iată că a apărut un înger al Domnului şi încăperea s-a umplut de lumină. Îngerul l-a trezit pe Petru lovindu-l în coastă şi i-a zis: „Scoală-te repede!” Lanţurile i-au căzut de pe mâini, 8 iar îngerul i-a spus: „Strânge-ţi brâul şi leagă-ţi sandalele!” şi el a făcut întocmai. Apoi i-a zis: „Pune-ţi haina pe tine şi urmează-mă!” 9 El a ieşit şi l-a urmat şi nu ştia dacă ceea ce face îngerul este aievea. I se părea că are o vedenie. 10 După ce au trecut de prima strajă şi de cea de a doua, au ajuns la poarta de fier care conduce spre cetate şi ea li s-a deschis singură: au ieşit şi au intrat pe o stradă. Deodată, îngerul a dispărut. 11 Când şi-a venit în fire, Petru şi-a spus: „Înţeleg acum, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de tot ce aştepta neamul iudeilor.” 12 Gândindu-se la ce s-a întâmplat, a plecat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau. 13 A bătut la poartă şi a venit o slujnică, pe nume Rode, să vadă cine e. 14 Ea a recunoscut vocea lui Petru şi, de bucurie, în loc să-i deschidă poarta, a fugit să le spună tuturor că Petru e la poartă. 15 Ei i-au răspuns: „Ai înnebunit!” Ea tot insista că este el, dar ceilalţi îi ziceau: „Este îngerul lui!” 16 Petru însă rămăsese la poartă şi tot bătea. Când au deschis şi au văzut că este el, au rămas înmărmuriţi. 17 Petru le-a făcut semn să tacă şi le-a istorisit cum l-a scos Domnul din închisoare şi le-a zis: „Daţi-le de ştire şi lui Iacov şi fraţilor!” şi ieşind, a plecat în altă parte.
Moartea lui Irod
18 Când a venit dimineaţa, s-a făcut o mare agitaţie între soldaţi pentru că nimeni nu ştia ce s-a întâmplat cu Petru. 19 Irod l-a căutat peste tot şi, pentru că nu l-a găsit, a judecat gărzile şi a poruncit să fie ucişi. Apoi a părăsit Iudeea şi a plecat să locuiască în Cezareea.
20 Irod era foarte mâniat pe cei din Sidon şi din Tir. După ce s-au sfătuit, au trimis pe unii la el şi, câştigându-l de partea lor pe Blastus, administratorul casei regale, au cerut să se împace, pentru că ţara lor îşi lua hrana din regatul lui Irod. 21 În ziua hotărâtă, Irod s-a îmbrăcat cu hainele regale, s-a aşezat pe tron şi a început să le vorbească. 22 Poporul a început să strige: „Glas de zeu, nu de om!” 23 Într-o clipă, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, l-a lovit un înger al Domnului şi a murit mâncat de viermi.
24 Cuvântul lui Dumnezeu însă creştea şi se înmulţea. 25 Barnaba şi Saul s-au întors în Ierusalim şi, după ce şi-au împlinit slujirea, l-au luat cu ei în Antiohia şi pe Ioan, numit Marcu.