1 واللهُ برَحمَتِهِ أعطانا هذِهِ الخِدمَةَ، فلا نتَوانى فيها، 2 بَلْ نَنْبُذُ كُلّ تَصرّفٍ خَفِـيّ شائِنٍ، ولا نَسلُكُ طريقَ المَكرِ ولا نُزَوّرُ كلامَ اللهِ، بَلْ نُظْهِرُ الحقّ فــيَعظُمُ شأنُنا لَدى كُلّ ضَميرٍ إنسانيّ أمامَ اللهِ. 3 فإذا كانَت بِشارَتُنا مَحجوبَةً، فهِيَ مَحجوبَةٌ عَنِ الهالِكينَ، 4 عَن غَيرِ المُؤمنينَ الذينَ أعمى إلهُ هذا العالَمِ بَصائِرَهُم حتى لا يُشاهِدوا النّورَ الذي يُضيءُ لهُم، نُورَ البِشارَةِ بِمَجدِ المَسيحِ الذي هوَ صُورَةُ اللهِ. 5 فنَحنُ لا نُبَشّرُ بأنفُسِنا، بَلْ بـيَسوعَ المَسيحِ رَبّا، ونَحنُ خَدَمٌ لكُم مِنْ أجلِ المَسيحِ. 6 واللهُ الذي قالَ: «ليُشرِقْ مِنَ الظّلمَةِ النّورُ» هوَ الذي أضاءَ نورُهُ في قُلوبِنا لِتُشرِقَ مَعرِفَةُ مَجدِ اللهِ، ذلِكَ المَجدِ الذي على وَجهِ يَسوعَ المَسيحِ.
7 وما نَحنُ إلاّ آنِـيَةٌ مِنْ خَزَفٍ تَحمِلُ هذا الكَنزَ، ليظهَرَ أنّ تِلكَ القُدرَةَ الفائِقَةَ هِـيَ مِنَ اللهِ لا مِنّا. 8 يشتَدّ علَينا الضّيقُ مِنْ كُلّ جانِبٍ ولا نَنسَحِقُ، نَحارُ في أمرِنا ولا نَيأَسُ، 9 يَضطَهِدُنا النّاسُ ولا يَتخَلّى عنّا اللهُ، نَسقُطُ في الصّراعِ ولا نَهلِكُ، 10 نَحمِلُ في أجسادِنا كُلّ حينٍ آلامَ موتِ يَسوعَ لِتَظهَرَ حياتُهُ أيضًا في أجسادِنا. 11 وما دُمنا على قَيدِ الحياةِ، فنَحنُ نُسَلّمُ لِلموتِ مِنْ أجلِ يَسوعَ لِتَظهَرَ في أجسادِنا الفانِـيَةِ حياةُ يَسوعَ أيضًا. 12 فالموتُ يَعمَلُ فينا والحياةُ تَعمَلُ فيكُم.
13 وجاءَ في الكِتابِ: «تكَلّمتُ لأنّي آمَنتُ». ونَحنُ أيضًا بِرُوحِ هذا الإيمانِ الذي لنا نَتكَلّمُ لأنّنا نُؤمِنُ، 14 عارِفينَ أنّ اللهَ الذي أقامَ الرّبّ يَسوعَ مِنْ بَينِ الأمواتِ سيُقيمُنا نَحنُ أيضًا معَ يَسوعَ ويَجْعلُنا وإيّاكُم بَينَ يَديهِ، 15 وهذا كُلّهُ مِنْ أجلِكُم. فكُلّما كَثُرَتِ النّعمَةُ، كَثُرَ عدَدُ الشّاكِرينَ لِمَجدِ اللهِ.
الحياة بالإيمـان
16 ولذلِكَ لا تَضعُفُ عَزائِمُنا. فمَعَ أنّ الإنسانَ الظّاهرَ فينا يَسيرُ إلى الفَناءِ، إلاّ أنّ الإنسانَ الباطِنَ يتَجَدّدُ يومًا بَعدَ يومٍ. 17 وهذا الضّيقُ الخَفيفُ العابِرُ الذي نُقاسيهِ يُهَيّـئُ لنا مَجدًا أبَدِيّا لا حَدّ لَه، 18 لأنّنا لا نَنظُرُ إلى الأشياءِ التي نَراها، بَلْ إلى الأشياءِ التي لا نَراها. فالذي نَراهُ هوَ إلى حينٍ، وأمّا الذي لا نَراهُ فهوَ إلى الأبدِ.
Comoara din vasele de lut
1 De aceea, având această slujire pe care am primit-o prin îndurarea Domnului, noi nu ne pierdem curajul. 2 Dimpotrivă, am părăsit lucrurile ascunse şi ruşinoase, şi nici nu umblăm cu şiretenie, nici nu falsificăm cuvântul lui Dumnezeu, ci, arătând adevărul, ne recomandăm pe noi înşine conştiinţei fiecărui om înaintea lui Dumnezeu. 3 Şi dacă evanghelia noastră rămâne sub un văl, ea este ascunsă pentru cei care pier, 4 pentru necredincioşi, cărora dumnezeul lumii acesteia le-a orbit gândurile necredincioase, ca să nu înţeleagă lumina evangheliei slavei lui Hristos, cel care este chipul lui Dumnezeu. 5 Căci noi nu ne vestim pe noi înşine, ci pe Iisus Hristos Domnul, noi fiind slujitorii voştri pentru Iisus. 6 Fiindcă Dumnezeu, cel care a spus: Să strălucească lumina din întuneric , este şi cel care a strălucit în inimile noastre, ca să lumineze cunoaşterea slavei lui Dumnezeu prin chipul lui Iisus Hristos.
7 Purtăm această comoară în vase de lut, ca puterea nemărginită să fie a lui Dumnezeu şi nu de la noi. 8 Suntem încolţiţi din toate părţile, dar nu suntem striviţi; suntem în impas, dar nu disperaţi; 9 suntem persecutaţi, dar nu părăsiţi; 10 purtăm întotdeauna în trupul nostru uciderea lui Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru. 11 Căci noi, cei care trăim, suntem mereu daţi la moarte din cauza lui Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru muritor. 12 Aşa încât în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. 13 Noi avem acelaşi duh al credinţei despre care stă scris: Am crezut, de aceea am vorbit . Şi noi credem şi de aceea vorbim, 14 ştiind că Cel care L-a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi împreună cu Iisus şi ne va aşeza împreună cu voi. 15 Şi toate acestea sunt pentru voi, pentru ca, prisosind harul, să se înmulţească prin cât mai mulţi mulţumirile aduse pentru slava lui Dumnezeu.
Viaţa în credinţă
16 De aceea nu ne pierdem curajul, ci dimpotrivă, dacă omul nostru din afară se nimiceşte, cel lăuntric se înnoieşte din zi în zi. 17 Pentru că încercarea noastră uşoară de acum ne pregăteşte o nespus de mare şi veşnică slavă. 18 Noi nu privim la cele văzute, ci la cele nevăzute, fiindcă cele care se văd sunt trecătoare, iar cele care nu se văd sunt veşnice.
