1 لذلِكَ عَزَمتُ أنْ لا أعودَ إلَيكُم، لِئَلاّ أُسَبّبَ لكُمُ الحُزنَ مَرّةً ثانِـيةً. 2 لأنّي إنْ أحزَنتُكُم فَمَنْ يُفرِحُني غَيرُ الذينَ أحزَنتُهُم؟ 3 وما كَتَبتُ إلَيكُم تِلكَ الرّسالةَ إلاّ لأنّي أُريدُ أنْ لا يكونَ مَصدرَ حُزني عِندَ مَجيئي إلَيكُم، أولَئِكَ الذينَ يَجِبُ أنْ يكونوا مَصدَرَ سُروري. وأنا واثِقٌ بِكُم جميعًا، واثِقٌ أنّ سُروري هوَ سُرورُكُم جميعًا. 4 كَتَبتُ إلَيكُم وقَلبـي يَفيضُ بالكآبَةِ والضّيقِ وعَيني تَسيلُ مِنها الدّموعُ، لا لِتَحزَنوا بَلْ لِتَعرِفوا كمْ أنا أُحِبّكُمْ.
الصفح عن الذنب
5 فالذي كانَ سبَــبًا لِلحُزنِ ما أحزَنَني أنا وَحدي، بَلْ أحزَنكُم كُلّكُم بَعضَ الحُزنِ، لِئَلاّ أُبالِـغَ. 6 ويكفي هذا الرّجُلَ مِنَ العِقابِ ما أنزَلَهُ بِه أكثرُكُم. 7 والآنَ خَيرٌ لكُم أنْ تَصفَحوا عَنهُ وتُشجّعوهُ، لِئَلاّ يَبتَلِعَهُ الغَمّ الشديدُ. 8 فأُوصِيكُم أنْ تَزيدوهُ مَحَبّةً. 9 وإِنّما كَتَبتُ إلَيكُم لأختَبِرَكُم وأرى هَلْ تُطيعونَني في كُلّ شيءٍ. 10 فمَنْ صَفَحتُم عَنهُ صَفَحتُ عَنهُ أنا أيضًا، لأنّي إذا صَفَحتُ عَنْ شيءٍ يَستَحِقّ الصّفحَ فَمِنْ أجلِكُم في حَضرةِ المَسيحِ، 11 لِئَلاّ يَتغَلّبَ علَينا الشّيطانُ، ونَحنُ لا نَجهَلُ مقاصِدَهُ.
الانتصار بالمسيح
12 وصَلْتُ إلى تَرُواسَ لأُبشّرَ بالمَسيحِ، فاَنفَتَحَ لي بابُ العَمَلِ في الرّبّ. 13 ولكنّي قَلِقْتُ جدّا لأنّي ما وَجَدتُ تيطُسَ أخي، فوَدّعتُ الإخوَةَ وسافَرْتُ إلى مكدونِـيةَ.
14 الحَمدُ للهِ الذي يَقودُنا في مَوكِبِ نَصرِهِ الدّائِمِ في المَسيحِ، ويَنشُرُ بِنا في كُلّ مكانٍ عَبـيرَ مَعرِفَتِه. 15 فنَحنُ للهِ رائِحَةُ المَسيحِ الذّكِيّةُ بَينَ الذينَ يَخلُصونَ أوِ الذينَ يَهلِكونَ. 16 فَهيَ لِلذينَ يَهلِكونَ رائِحَةُ موتٍ تُميتُ، ولِلذينَ يَخلُصونَ رائِحَةُ حياةٍ تحيـــي. فمَنْ هوَ القادِرُ على هذا العَمَلِ؟ 17 نَحنُ لا نُتاجِرُ مِثلَ كثيرٍ مِنَ النّاسِ بِكلامِ اللهِ، بَلْ نَتكَلّمُ في المَسيحِ كلامَ الصّادِقينَ، كلامَ رُسُلِ اللهِ أمامَ اللهِ.
1 M-am hotărât să nu mai vin la voi cu întristare, 2 fiindcă dacă eu vă întristez, atunci cine să mă înveselească dacă nu cei pe care i-am întristat? 3 Şi v-am scris aceasta ca, atunci când vin, să nu mă întristeze cei care trebuiau să mă bucure, încredinţat fiind, în ceea ce vă priveşte pe voi toţi, că bucuria mea este şi a voastră, a tuturor. 4 V-am scris fiind foarte mâhnit şi îngrijorat, cu multe lacrimi, nu ca să fiţi întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea nespus de mare pe care o am pentru voi.
Iertarea celui păcătos
5 Dacă cineva a adus întristare, nu m-a întristat doar pe mine, ci, măcar în parte, pe voi toţi, ca să nu spun mai mult. 6 Este de ajuns pentru el pedeapsa dată de majoritatea adunării, 7 aşa încât este mai bine să-l iertaţi şi să-l încurajaţi, ca să nu fie doborât de prea multă tristeţe. 8 Vă îndemn deci să vă arătaţi mai mult iubirea faţă de el. 9 De aceea v-am scris, ca să aflu din această încercare dacă sunteţi ascultători în toate. 10 Pe cel pe care-l iertaţi voi îl iert şi eu. Iar ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, am făcut-o pentru voi în faţa lui Hristos, 11 ca să nu fim înşelaţi de Satana, ale cărui gânduri le cunoaştem.
Misiunea în Macedonia
12 Când am ajuns la Troas şi Domnul mi-a deschis o uşă pentru evanghelia lui Hristos, 13 nu am avut pace în duhul meu, fiindcă nu l-am găsit pe fratele meu Tit şi, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat spre Macedonia.
14 Mulţumire să-I fie adusă lui Dumnezeu, care ne duce la biruinţă în Hristos, şi care, prin noi, răspândeşte pretutindeni mireasma cunoaşterii Sale. 15 Fiindcă înaintea lui Dumnezeu noi suntem mireasma lui Hristos, şi între cei care se mântuiesc, şi între cei care pier. 16 Pentru unii suntem mireasma ce duce de la moarte spre moarte, iar pentru alţii mireasma ce duce de la viaţă spre viaţă. Şi cine este vrednic pentru acestea? 17 Căci noi nu suntem ca cei mulţi care fac negoţ cu cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate din partea lui Dumnezeu şi înaintea lui Dumnezeu în Hristos.