دفاع بولس عن نفسه
1 أنا بولُس أطلُبُ إلَيكُم بِوَداعَةِ المَسيحِ وحِلمِهِ، أنا المُتواضِعُ في حَضرَتِكم والجَريءُ علَيكُم عَنْ بُعدٍ، 2 راجِيًا أنْ لا تَدفَعوني وأنا عِندَكُم إلى تِلكَ الجُرأَةِ التي أرى أنْ أُعامِلَ بِها الذينَ يَظُنّونَ أنّنا نَسلُكُ سَبـيلَ الجَسَدِ. 3 نعَمْ، إنّنا نَحيا في الجَسَدِ، ولكِنّنا لا نُجاهِدُ جِهادَ الجَسَدِ. 4 فما سِلاحُ جِهادِنا جَسَدِيّ، بَلْ إلَهيّ قادِرٌ على هَدْمِ الحُصونِ: 5 نَهدِمُ الجَدَلَ الباطِلَ وكُلّ عَقَبَةٍ تَرتَفِـعُ لِتَحجُبَ مَعرِفَةَ اللهِ، ونَأْسِرُ كُلّ فِكرٍ ونُخضِعُه لِطاعَةِ المَسيحِ. 6 ونَحنُ مُستعدّونَ أنْ نُعاقِبَ كُلّ مَعصيَةٍ متى أصبَحَت طاعَتُكُم كامِلةً.
7 واجِهوا حقائِقَ الأُمورِ. مَنِ اَعتَقَدَ أنّهُ لِلمَسيحِ، فلْيتَذكّرْ أنّهُ بِمقدارِ ما هوَ لِلمَسيحِ، كذلِكَ نَحنُ أيضًا لِلمَسيحِ. 8 ولا أخجَلُ إنْ بالَغْتُ بَعضَ المُبالَغَةِ في الافتِخارِ بِسُلطانِنا الذي وهبَهُ الرّبّ لَنا لبُنيانِكُم لا لِخَرابِكُم. 9 فأنا لا أُريدُ أنْ أَظهَرَ كأنّي أُحاوِلُ التّهويلَ علَيكُم بِرَسائِلي. 10 فيَقولُ أحَدُكُم: «رَسائِلُ بولُسَ قاسِيَةٌ عَنيفَةٌ، ولكِنّهُ متى حَضَرَ بِنَفسِهِ، كانَ شَخصًا ضَعيفًا وكلامُهُ سَخيفًا». 11 فلْيَعلَمْ مِثلُ هذا القائِلِ أنّ ما نكتُبُهُ في رَسائِلِنا ونَحنُ غائِبونَ نَفعلُهُ ونَحنُ حاضِرونَ.
12 نَحنُ لا نَجرُؤُ على أنْ نُساوي أنفُسَنا أو نَتشَبّهَ بِبَعضِ الذينَ يُعَظّمونَ قَدرَهُم، فما أغباهُم! يَقيسونَ أنفُسَهُم على أنفُسِهِم، ويُقابِلونَ أنفُسَهُم بأنفُسِهِم. 13 أمّا نَحنُ، فلا نَفتَخِرُ بِما يتَعَدّى حُدودَ عَمَلِنا، بَلْ نَقتَصِرُ في ذلِكَ على ما قَسَمَ اللهُ لَنا مِنْ حُدودٍ بَلَغْنا بِها إلَيكُم. 14 فنَحنُ لا نَدّعي أكثرَ ممّا لَنا، كما لَو كُنّا ما بَلَغْنا إلَيكُم، لأنّنا بَلَغْنا إلَيكُم حقّا ومَعَنا بِشارَةُ المَسيحِ. 15 ولا نتَعَدّى تِلكَ الحُدودَ فنَفتَخِر بأعمالِ غَيرِنا، ولكِنْ نَرجو أنْ يَزدادَ إيمانُكُم فَيَــتّسِعَ مَجالُ العَمَلِ بَينَكُم في الحُدودِ التي لَنا، 16 حتى نَحمِلَ البِشارَةَ إلى أبعَدَ مِنْ بلادِكُم، فلا نفتَخِرُ بِما أنَجزَهُ غَيرُنا في حُدودِ عَمَلِه.
17 فالكِتابُ يَقولُ: «مَنْ أرادَ أنْ يَفتَخِرَ، فَلْيَفتَخِرْ بِالرّبّ»، 18 لأنّ مَنْ يَمدَحُهُ الرّبّ هوَ المَقبولُ عِندَهُ، لا مَنْ يَمدَحُ نَفسَهُ.
Autoritatea lui Pavel
1 Eu însumi, Pavel, vă îndemn, pentru blândeţea şi bunătatea lui Hristos, eu, cel „atât de smerit când sunt în faţa voastră, dar plin de îndrăzneală când sunt departe”, 2 vă rog ca atunci când voi fi de faţă să nu fiu nevoit să-mi arăt îndrăzneala pe care am de gând să o folosesc împotriva unora care cred că noi trăim potrivit dorinţelor omeneşti. 3 Căci, deşi trăim în trup, noi nu ne luptăm trupeşte. 4 Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice prin Dumnezeu, ca să dărâme întăriturile; noi distrugem argumentele 5 şi orice trufie care se ridică împotriva cunoaşterii de Dumnezeu şi supunem orice gând ascultării de Hristos 6 şi suntem gata să pedepsim orice neascultare, odată ce ascultarea voastră se va fi împlinit.
7 Priviţi lucrurile în faţă! Dacă cineva crede că este al lui Hristos, să se gândească şi aşa: după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi. 8 Şi chiar dacă m-aş mândri mai mult cu autoritatea pe care Domnul ne-a dat-o pentru zidirea, nu pentru dărâmarea voastră, tot nu m-aş ruşina. 9 Nu vreau să par că vă înspăimânt cu scrisorile mele, 10 fiindcă ei spun: „Da, scrisorile lui sunt grele şi tari, dar când e de faţă e slab, iar cuvântul lui fără greutate”. 11 Să ţină seamă aceştia că, aşa cum suntem în cuvânt, în scrisorile noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi în faptă şi când vom fi de faţă.
12 Noi nu îndrăznim să ne numărăm printre ei sau să ne comparăm cu unii care se recomandă singuri; fiindcă ei sunt lipsiţi de judecată, căci se măsoară pe ei cu ei înşişi şi se compară tot cu ei înşişi. 13 Noi însă nu ne vom mândri peste măsură, ci după măsura hotărâtă de Dumnezeu ca măsură: să ajungem până la voi. 14 Fiindcă nu ne întindem peste măsură ca şi cum nu am fi ajuns până la voi, căci până la voi am ajuns cu evanghelia lui Hristos. 15 Nu ne mândrim peste măsură cu truda altora, ci avem nădejde, odată cu creşterea credinţei voastre, să devenim şi mai mari printre voi, potrivit măsurii hotărâte nouă, 16 pentru a duce vestea cea bună în ţinuturile de dincolo de voi, fără să intrăm peste lucrarea altuia, ca să nu ne mândrim cu lucruri deja făcute. 17 Cel care se laudă, să se laude în Domnul, 18 fiindcă nu acela care se recomandă singur este recunoscut, ci acela pe care Îl recomandă Domnul!
