بولس في تسالونيكي
1 وتعرِفونَ، أيّها الإخوةُ، أنّ مجيئَنا إلَيكُم ما كانَ باطلاً، 2 فمعْ كُلّ ما لَقِـيناهُ في فيلبّــي مِنَ العَذابِ والإهانةِ كما تَعرِفونَ، كانَت لَنا الجُرأةُ مِنْ إلهِنا أنْ نُكلّمَكُم ببشارَةِ اللهِ في وجهِ مُعارضَةٍ شديدَةٍ. 3 فنَحنُ لا نعِظُ عنْ ضلالٍ ولا دنَسٍ ولا خِداعٍ، 4 بل نتكلّمُ كلامَ مَنِ اَمتَحنَهُمُ اللهُ فاَئتَمَنَهُم على البشارَةِ، لا لِنُرضيَ النّاسَ، بل لِنُرضيَ اللهَ الذي يختبِرُ قُلوبَنا. 5 فما تملّقْنا لكُم بكلمَةٍ، كما تَعرِفونَ، ولا أضمَرنا طمَعًا، يشهَدُ اللهُ، 6 ولا طلَبنا المجدَ مِنَ النّاسِ، لا مِنكُم ولا مِنْ غيرِكُم، 7 معْ أنّهُ كانَ لَنا حقّ علَيكُم لأنّنا رُسُلُ المَسيحِ. ولكنّنا حنَونا علَيكُم حُنُوّ الأُمِّ على أولادِها، 8 حتى إنّنا تمنّينا لو نُشارِكُكُم في حياتِنا، لا في بشارَةِ اللهِ وحدَها، لأنّكُم صِرتُم أحبّاءَ إلَينا. 9 فأنتُم تذكُرونَ، أيّها الإخوةُ، جَهدَنا وتعَبَنا، فكُنّا نُبشّرُكُم بشارَةَ اللهِ ونحنُ نعمَلُ في اللّيلِ والنّهارِ لِئلاّ نُثقّلَ على أحدٍ مِنكُم. 10 وأنتُم شُهودٌ واللهُ شاهِدٌ أيضًا كيفَ عامَلْناكُم، أنتُمُ المُؤمنينَ، مُعاملَةً نزيهَةً عادِلَةً لا لومَ فيها. 11 كُنّا لكُم كالأبِ لأولادِهِ كما تعرِفونَ، 12 فوَعظناكُم وشجّعناكُم وناشَدناكُم جميعًا أنْ تعيشوا عيشَةً تحقّ للهِ الذي يدعوكُم إلى ملكوتِهِ ومجدِهِ.
13 ثُمّ إنّنا نحمَدُ اللهَ بغَيرِ انقطاعٍ لأنّكُم، لمّا تلَقّيتُم مِنْ كلامِ اللهِ ما سمِعتُموهُ منّا، قبِلتُموهُ لا على أنّهُ كلامُ بشَرٍ، بلْ على أنّهُ بالحَقيقةِ كلامُ اللهِ يعمَلُ فيكُم أنتُمُ المُؤمنينَ. 14 فصِرتُم، أيّها الإخوةُ، على مثالِ كنائسِ اللهِ في المَسيحِ يسوعَ، تلكَ الكنائسِ التي باليَهوديّةِ، لأنّهُ أصابَكُم مِنْ أبناءِ أمّتِكُم ما أصابَهُم مِنْ آلامٍ على أيدي اليَهودِ 15 الذينَ قتَلوا الربّ يسوعَ والأنبـياءَ واَضطَهدونا، والذينَ لا يُرضُوْنَ اللهَ ويُعادونَ جميعَ النّاسِ، 16 فيَمنعونا مِنْ تَبشيرِ سائرِ الأمَمِ بما فيه خلاصُهُم. فهُم في كُلّ مرّةٍ يُجاوزونَ الحَدّ بخَطاياهُم، فينزِلُ علَيهِم في النّهايةِ غضبُ اللهِ.
17 أمّا نحنُ، أيّها الإخوةُ، فاَبتِعادُنا عَنكُم مدّةً مِنَ الزّمنِ، بالوجهِ لا بالقَلبِ، زادَنا شَوقًا إلَيكُم ورَغبَةً في أنْ نُشاهِدَ وجهَكُم. 18 لذلِكَ أردْنا أنْ نَجيءَ إلَيكُم، وخُصوصًا أنا بولُسَ، مرّةً ومرّتَينِ فعاقَنا الشّيطانُ. 19 فمَنْ سيكونُ رجاءَنا وفرَحَنا وإكليلَ اَفتخارِنا أمامَ ربّنا يسوعَ المَسيحِ يومَ مجيئِهِ؟ أما هوَ أنتُم؟ 20 نعَمْ، أنتُم مجدُنا وفرَحُنا.
Misiunea lui Pavel la Tesalonic
1 Voi ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică. 2 Aşa cum ştiţi, după ce am suferit şi am fost batjocoriţi mai înainte la Filipi, am prins curaj în Dumnezeul nostru să vă vestim evanghelia lui Dumnezeu, deşi aveam multe greutăţi. 3 Căci îndemnul nostru nu venea dintr-o rătăcire, nici dintr-un gând necinstit sau din viclenie, 4 ci, după cum am fost găsiţi vrednici de Dumnezeu să ne fie încredinţată evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim pe plac oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile. 5 Şi, după cum ştiţi, niciodată nu am folosit cuvinte linguşitoare, nici nu am avut motive de lăcomie, Dumnezeu ne e martor, 6 nici nu am căutat să fim slăviţi de oameni, nici de voi, nici de alţii, 7 deşi, ca apostoli ai lui Hristos, puteam să o facem. Noi însă ne-am purtat cu blândeţe în mijlocul vostru, aşa cum se îngrijeşte o doică de copiii ei. 8 Atât de apropiaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar vieţile noastre, fiindcă ne deveniserăţi cu-adevărat dragi. 9 Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi de truda noastră: lucram zi şi noapte, ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi şi vă vesteam evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sunteţi martori şi Dumnezeu, de asemenea, că ne-am purtat cu sfinţenie, cu dreptate şi fără greşeală faţă de voi, care credeţi. 11 Ştiţi că ne-am purtat cu fiecare dintre voi ca un tată faţă de copiii lui, 12 îndemnându-vă, încurajându-vă şi dând mărturie ca să vă purtaţi vrednic de Dumnezeu, cel care vă cheamă la Împărăţia şi la slava Sa.
13 De aceea îi mulţumim fără încetare lui Dumnezeu fiindcă, primind cuvântul pe care l-aţi auzit de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care lucrează în voi, cei care credeţi. 14 Căci voi, fraţilor, v-aţi purtat asemenea celor din Bisericile care sunt în Iudeea în Hristos Iisus, pentru că aţi pătimit din partea celor de acelaşi neam cu voi, ceea ce au suferit şi ei din partea iudeilor, 15 care L-au dat morţii pe Iisus Domnul la fel ca pe profeţi şi care ne-au persecutat şi pe noi. Ei nu îi sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt împotriva oamenilor, 16 împiedicându-ne să le vorbim neamurilor ca să fie mântuite. Ei au umplut, astfel, măsura păcatelor lor. Şi, la urmă, a venit asupra lor mânia lui Dumnezeu.
17 Dar noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi de voi pentru o vreme – însă am rămas cu inima la voi – am căutat şi mai mult să vă vedem faţă în faţă, cu şi mai mare dor. 18 De aceea am vrut să venim la voi – eu, Pavel, o dată, chiar de două ori – dar Satana ne-a împiedicat. 19 Care este nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de laudă în faţa Domnului nostru Iisus Hristos la venirea Lui, dacă nu voi? 20 Căci voi sunteţi slava şi bucuria noastră.
