ما للرسول وما عليه
1 أما أنا حُرّ؟ أما أنا رَسولٌ؟ أما رأيتُ يَسوعَ رَبّنا؟ أما أنتُم ثَمَرَةُ عَمَلي في الرّبّ؟ 2 وإنْ ما كُنتُ رَسولاً عِندَ غَيرِكُم، فأنا رَسولٌ عِندَكُم لأنّكُم أنتُم خَتْمُ رِسالتي في الرّبّ؟
3 وهذا هوَ رَدّي على الذينَ يُخاصِموني: 4 أما لنا حَقّ أنْ نَأْكُلَ ونَشْرَبَ؟ 5 أما لنا حَقّ مِثلَ سائِرِ الرّسُلِ وإخوَةِ الرّبّ وبُطرُسَ أنْ نَستَصحِبَ زَوجَةً مُؤمِنَةً؟ 6 أمْ أنا وبَرنابا وحدَنا لا يَحِقّ لنا إلاّ أنْ نَعمَلَ لِتَحصيلِ رِزقِنا؟ 7 مَنْ هوَ الذي يُحارِبُ والنَفَقَةُ علَيهِ؟ مَنْ هوَ الذي يَغرِسُ كَرْمًا ولا يأكُلُ مِنْ ثَمَرِهِ؟ مَنْ هوَ الذي يَرعى قَطيعًا ولا يأكُلُ مِنْ لَبَنِهِ؟
8 أيكونُ كلامي هذا كلامًا بَشَرِيّا؟ ألا تَقولُهُ الشّريعةُ أيضًا؟ 9 فجاءَ في شريعةِ موسى: «لا تَكُمّ الثّورَ على البـيدر وهوَ يَدوسُ الحصادَ». فهَلْ بِالثّيرانِ يَهتَمّ اللهُ؟ 10 أما قالَ ذلِكَ بالفِعلِ مِنْ أجلِنا؟ نعم، مِنْ أجلِنا كُتِبَ ذلِكَ ومَعناهُ: على الذي يَفلَحُ الأرضَ والذي يَدرُسُ الحُبوبَ أنْ يَقوما بِعَمَلِهِما هذا على رجاءِ أنْ يَنالَ كُلّ مِنهُما نَصيبَهُ مِنهُ. 11 فإذا كُنّا زَرَعْنا فيكُمُ الخَيراتِ الرّوحِيّةَ، فهَلْ يكونُ كثيرًا علَينا أنْ نَحصُدَ مِنْ خَيراتِكُمُ المادّيّةِ؟ 12 وإذا كانَ لِغَيرِنا حقّ أنْ يأخُذَ نَصيبَهُ مِنها أفَما نَحنُ أولى بِه؟ ولكنّنا ما اَستَعْمَلْنا هذا الحَقّ، بَلِ اَحتَمَلْنا كُلّ شيءٍ لِئَلاّ نَضَعَ عقَبَةً في طريقِ البِشارَةِ بالمَسيحِ. 13 ألا تَعرِفونَ أنّ مَنْ يَخدُمُ الهَيكَلَ يَقتاتُ مِنْ تَقدِماتِ الهَيكَلِ، وأنّ مَنْ يَخدُمُ المَذبَحَ يَأْخُذُ نَصيبَهُ مِنَ الذّبائِـحِ؟ 14 وهكذا أمَرَ الرّبّ لِلذينَ يُعلِنونَ البِشارَةَ أنْ يَنالوا رِزقَهُم مِنَ البِشارَةِ.
15 أمّا أنا، فما اَستَعْمَلْتُ أيّ حَقّ مِنْ هذِهِ الحُقوقِ، ولا أنا أكتُبُ هذا الآنَ لأُطالِبَ بِشيءٍ مِنها. فأنا أُفَضّلُ أنْ أموتَ على أنْ يَحرِمَني أحدٌ مِنْ هذا الفَخرِ. 16 فإذا بَشّرتُ، فلا فَخرَ لي، لأنّ التّبشيرَ ضَرورَةٌ فُرِضَتْ علَيّ، والوَيلُ لي إنْ كُنتُ لا أُبشّرُ. 17 وإذا كُنتُ أُبشّرُ بإرادتي، كانَ لي حَقّ في الأُجرَةِ. وأمّا إذا كُنتُ لا أُبَشّرُ بإرادَتي، فأنا أقومُ بوَصِيّةٍ عُهِدَتْ إليّ، 18 فما هِيَ أُجرَتي؟ أُجرَتي هِيَ أنْ أُبشّرَ مَجّانًا وأتَنازَلَ عَنْ حَقّي مِنْ خِدمَةِ البِشارَةِ.
19 أنا رَجُلٌ حُرّ عِندَ النّاسِ، ولكِنّي جَعَلْتُ مِنْ نَفسي عَبدًا لِجميعِ النّاسِ حتى أربَحَ أكثرَهُم. 20 فَصِرتُ لليَهودِ يَهودِيّا لأربَحَ اليَهودَ، وصِرتُ لأهلِ الشّريعةِ مِنْ أهلِ الشّريعةِ - وإنْ كُنتُ لا أخضَعُ للشّريعةِ - لأربَحَ أهلَ الشّريعةِ، 21 وصِرتُ للذينَ بِلا شريعةٍ كالذي بِلا شريعةٍ لأربَحَ الذينَ هُمْ بِلا شريعةٍ، معَ أنّ لي شَريعةً مِنَ اللهِ بِخُضوعي لِشريعةِ المَسيحِ، 22 وصِرْتُ لِلضّعفاءِ ضَعيفًا لأربَحَ الضّعَفاءَ، وصِرتُ لِلنّاسِ كُلّهم كُلّ شيءٍ لأُخلّصَ بَعضَهُم بِكُلّ وسيلَةٍ. 23 أعمَلُ هَذا كُلّهُ في سَبـيلِ البِشارَةِ لأشارِكَ في خَيراتِها. 24 أما تَعرِفونَ أنّ المُتَسابِقينَ في الجَريِ يَشتَرِكونَ كُلّهُم في السّباقِ، ولا يَفوزُ بِه إلاّ واحدٌ مِنهُم. فاَجرُوا أنتُم مِثلَهُ حتى تَفوزوا. 25 وكُلّ مُسابِقٍ يُمارِسُ ضَبطَ النّفسِ في كُلّ شيءٍ مِنْ أجلِ إكليلٍ يَفنى، وأمّا نَحنُ، فمِنْ أجْلِ إكليلٍ لا يَفنى. 26 فأنا لا أَجري كمَنْ لا يَعرِفُ الهَدَفَ، ولا أُلاكِمُ كمَنْ يَضرِبُ الهواءَ، 27 بَلْ أقسو على جَسَدي وأستَعبِدُهُ لِئَلاّ أكونَ، بَعدَما بَشّرتُ غَيري، مِنَ الخاسِرينَ.
Exemplul slujirii lui Pavel
1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrarea mea în Domnul? 2 Dacă altora nu le sunt apostol, vouă cu siguranţă vă sunt; pentru că voi sunteţi pecetea slujirii mele de apostol în Domnul.
3 Aceasta este apărarea mea împotriva celor ce mă judecă: 4 Nu avem oare libertatea să mâncăm şi să bem? 5 Nu avem oare libertatea de a lua împreună cu noi o femeie dintre creştine, aşa cum au şi ceilalţi apostoli, fraţii Domnului sau Chefa? 6 Sau numai eu şi Barnaba nu avem libertatea să nu lucrăm? 7 Cine slujeşte vreodată în oaste pe banii lui? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din roadele ei? Sau cine păstoreşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei? 8 Şi oare eu spun acestea numai după judecata omenească? Nu spune şi Legea acelaşi lucru? 9 Căci în Legea lui Moise stă scris: Să nu legi gura boului care treieră ! Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? 10 Sau, de fapt, este vorba despre noi? Cu siguranţă că pentru noi s-a scris aceasta. Pentru că cine ară trebuie să are cu nădejde şi cine seceră trebuie să treiere cu nădejdea că va avea şi el parte de cele nădăjduite. 11 Dacă noi am semănat cele duhovniceşti, e mare lucru dacă vom secera din bunurile voastre pământeşti? 12 Dacă alţii au parte de această libertate oare nu cu atât mai mult avem şi noi?
Dar nu ne-am folosit de această libertate, ci răbdăm orice, ca să nu ridicăm nici o piedică în calea evangheliei lui Hristos. 13 Nu ştiţi că cei ce săvârşesc slujbele sfinte mănâncă din lucrurile aduse la Templu? Sau că cei ce slujesc la altar au parte din lucrurile aduse la altar? 14 Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce vestesc evanghelia: să trăiască din roadele evangheliei. 15 Dar eu nu m-am folosit deloc de toate acestea. Şi nu v-am scris acestea ca să faceţi la fel şi cu mine; fiindcă eu aleg mai degrabă să mor, decât să-mi răpească cineva acest motiv de laudă. 16 Căci dacă vestesc evanghelia nu am de ce să mă laud, fiindcă e datoria mea să o vestesc; şi vai mie dacă nu o voi vesti! 17 Dacă o vestesc de bună voie, am o răsplată; iar dacă o fac fără să vreau, este totuşi o slujire care mi-a fost încredinţată. 18 Deci care este plata mea? Aceea că eu vestesc evanghelia şi o pun înaintea oamenilor fără să primesc ceva de la ei şi fără să mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia.
19 Căci, deşi sunt liber faţă de toate, am slujit ca un rob tuturor, ca să-i câştig pe cât mai mulţi. 20 Şi m-am făcut iudeu cu iudeii, ca să îi câştig pe iudei; cu cei de sub Lege ca unul ce este sub Lege, deşi eu însumi nu sunt sub Lege, ca să-i câştig pe cei de sub Lege; 21 Pentru cei din afara Legii am fost ca unul din afara Legii, deşi nu sunt în afara Legii lui Dumnezeu, ci în legea lui Hristos, ca să îi câştig pe cei din afara Legii. 22 Pentru cei slabi m-am făcut ca unul slab, ca să îi câştig pe cei slabi; cu toţi m-am făcut toate, ca, în orice chip, măcar pe unii să îi mântuiesc. 23 Şi toate le fac pentru evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în arenă, aleargă toţi, dar numai unul ia premiul? Astfel, dar, să alergaţi şi voi, ca să-l luaţi! 25 Toţi cei ce se luptă se abţin de la toate lucrurile, şi ei fac aceasta ca să câştige o cunună care piere, noi însă să alergăm pentru cununa care nu piere! 26 Eu aşa alerg, acum, nu la întâmplare; aşa mă şi lupt, nu lovind în gol. 27 Dimpotrivă, îmi trudesc trupul şi mi-l supun, ca nu cumva, după ce am vestit aceste lucruri celorlalţi, eu însumi să ajung nevrednic de ele.
