دعاوى الإخوة لدى القضاة الوثنيـين
1 إذا كانَ لأحَدِكُم دَعوى على أحَدِ الإخوَةِ، فكيفَ يَجرُؤُ أنْ يُقاضيَهُ إلى الظّالِمينَ، لا إلى الإخوَةِ القِدّيسينَ؟ 2 أما تَعرِفونَ أنّ الإخوَةَ القِدّيسينَ هُمُ الذينَ سَيَدينونَ العالَمَ؟ وإذا كُنتُم أنتُم ستَدينونَ العالَمَ، ألا تكونونَ أهلاً لأنْ تَحكُموا في القَضايا البَسيطَةِ؟ 3 أما تَعرِفونَ أنّنا سَنَدينُ المَلائِكَةَ؟ فكَمْ بالأولى أنْ نَحكُمَ في قَضايا هذِهِ الدّنيا. 4 وإذا وقَعَ خِلافٌ بَينَكُم على مِثلِ هذِهِ القَضايا، أتَعرِضونَهُ على مَنْ تَحتَقِرُهُمُ الكَنيسَةُ لِلحُكمِ فيهِ؟ 5 أقولُ هذا لِتَخجَلوا. أما فيكُم حَكيمٌ واحدٌ يَقدِرُ أنْ يَقضيَ بَينَ إخوَتِهِ، 6 فلا يُقاضي الأخُ أخاهُ إلى غَيرِ المُؤمِنينَ؟
7 أنتُم تُقاضونَ بَعضُكُم بَعضًا، وهذا عيبٌ! أما هوَ خَيرٌ لكُم أنْ تَحتَمِلوا الظّلمَ؟ أما هوَ خَيرٌ لكُم أنْ تَتَقبّلوا السّلْبَ؟ 8 وذلِكَ بدَلَ أنْ تَظلِموا أنتُم وتَسلُبوا حتى الذينَ هُم إخوتُكُم! 9 أما تَعرِفونَ أنّ الظّالِمينَ لا يَرِثونَ مَلكوتَ اللهِ؟ لا تَخدَعوا أنفُسَكُم، فلا الزّناةُ ولا عُبّادُ الأوثانِ ولا الفاسِقونَ ولا المُبتَلونَ بالشّذوذِ الجِنسيّ 10 ولا السّارِقونَ ولا الفُجّارُ ولا السّكّيرونَ ولا الشّتّامونَ ولا السّالِبونَ يَرِثونَ مَلكوتَ اللهِ. 11 كانَ بَعضُكُم على هذِهِ الحالِ، ولَكنّكُم اَغتَسَلْتُم، بَلْ تَقَدّسْتُم، بَلْ تَبَرّرتُم باَسمِ الرّبّ يَسوعَ المَسيحِ وبِرُوحِ إلَهِنا.
لتكن أجسادكم لمجد الآب
12 هُناكَ مَنْ يَقولُ: «كُلّ شَيءٍ يحِلّ لي»، ولكِنْ ما كُلّ شَيءٍ يَنفَعُ. «كُلّ شَيءٍ يَحِلّ لي»، ولكِنّي لا أرضى بأنْ يَستَعبِدَني أيّ شيءٍ. 13 الطّعامُ لِلبَطنِ، والبَطنُ لِلطَعامِ، واللهُ سيَقضي على الاثنَينِ معًا. أمّا جسَدُ الإنسانِ فَما هوَ لِلزنى، بَلْ هوَ للرّبّ والرّبّ لِلجسَدِ. 14 واللهُ الذي أقامَ الرّبّ مِنْ بَينِ الأمواتِ سيُقيمُنا نَحنُ أيضًا بقُدرتِه.
15 أما تَعرِفونَ أنّ أجسادَكُم هيَ أعضاءُ المَسيحِ؟ فهَلْ آخُذُ أعضاءَ المَسيحِ وأجعَلُ مِنها أعضاءَ اَمرأةٍ زانِـيَةٍ؟ لا، أبدًا! 16 أمْ إنّكُم لا تَعرِفونَ أنّ مَنِ اَتّحدَ باَمرأةٍ زانيةٍ صارَ وإيّاها جسَدًا واحِدًا؟ فالكِتابُ يَقولُ: «يَصيرُ الاثنانِ جسَدًا واحِدًا». 17 ولكِنْ مَنِ اَتّحَدَ بالرّبّ صارَ وإيّاهُ رُوحًا واحِدًا.
18 اَهرُبوا مِنَ الزّنى، فكُلّ خَطيئَةٍ غَيرُ هذِهِ يَرتكِبُها الإنسانُ هيَ خارِجَةٌ عَنْ جَسَدِهِ. ولكِن الزّاني يُذنِبُ إلى جَسَدِهِ. 19 ألا تَعرِفونَ أنّ أجسادَكُم هِيَ هَيكَلُ الرّوحِ القُدُسِ الذي فيكُم هِبَةً مِنَ اللهِ؟ فَما أنتُم لأنفُسِكُم، بَلْ للهِ. 20 هوَ اَشتَراكُم ودَفَعَ الثّمنَ. فمَجّدوا اللهَ إذًا في أجسادِكم.
Evitarea tribunalelor păgâne
1 Atunci când cineva dintre voi are o plângere împotriva celuilalt, îndrăzneşte să se ducă să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu se duce la cei sfinţi? 2 Oare nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Iar dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi cumva nevrednici să fiţi judecători ai unor lucruri atât de mici? 3 Nu ştiţi că şi pe îngeri îi vom judeca? Şi atunci, de ce nu şi lucrurile vieţii acesteia? 4 Dacă aveţi de judecat ceva din lucrurile vieţii, îi puneţi cumva drept judecători pe cei care nu înseamnă nimic în Biserică? 5 Spre ruşinea voastră o spun. Nu este oare nimeni între voi înţelept ca să poată judeca între fraţii săi? 6 La voi însă se judecă frate cu frate şi, mai mult, înaintea celor necredincioşi! 7 Deja faptul că vă judecaţi unul cu altul este înjositor pentru voi. De ce n-aţi rămâne mai degrabă nedreptăţiţi? De ce n-aţi suferi mai bine pagubă? 8 Dar voi înşivă sunteţi cei care nedreptăţiţi şi păgubiţi pe alţii, mai ales pe fraţi. 9 Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Şi nici desfrânaţii, nici idolatrii, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, 10 nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici bârfitorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 11 Şi unii dintre voi aţi fost aşa. Dar v-aţi spălat, v-aţi sfinţit, aţi fost făcuţi drepţi în Numele Domnului nostru Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.
Trupul este pentru slava lui Dumnezeu
12 „Toate îmi sunt îngăduite”, dar nu toate sunt de folos. „Toate îmi sunt îngăduite”, dar nu mă voi lăsa stăpânit de nimic. 13 „Mâncărurile sunt pentru pântece” şi „pântecele pentru mâncăruri”, iar Dumnezeu le va nimici pe amândouă. Trupul, însă, nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul pentru trup; 14 Iar Dumnezeu L-a înviat şi pe Domnul şi ne va învia şi pe noi prin puterea Sa. 15 Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua aşadar mădularele lui Hristos pentru a le face mădulare ale unei desfrânate? Niciodată! 16 Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de o desfrânată este un singur trup cu ea? Căci cei doi, zice Scriptura, vor fi un singur trup. 17 Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un singur duh cu El.
18 Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care îl va face omul este în afară de trup. Cel ce se desfrânează însă păcătuieşte chiar în trupul său. 19 Nu ştiţi că trupul vostru este templu al celui ce este în voi, al Duhului Sfânt, pe care Îl aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri? 20 Şi asta pentru că aţi fost cumpăraţi cu preţ mare. Slăviţi-l, aşadar, pe Dumnezeu în trupul vostru.