خدمة الله
1 ولكِنّي أيّها الإخوَةُ، ما تَمكّنْتُ أنْ أُكَلّمَكُم مِثلَما أُكَلّمُ أُناسًا روحانِـيّينَ، بَلْ مِثلَما أُكَلّمُ أُناسًا جَسديّـينَ هُمْ أطفالٌ بَعدُ في المَسيحِ. 2 غذّيتُكُم باللّبَنِ الحَليبِ لا بالطّعامِ، لأنّكُم كنتُم لا تُطيقونَهُ ولا أنتُم تُطيقونَهُ الآنَ. 3 فأنتُم جَسَدِيّونَ بَعدُ، فإذا كانَ فيكُم حسَدٌ وخِلافٌ، ألا تكونونَ جَسديّينَ وتَسلُكونَ مِثلَ بَقِـيّةِ البشَرِ؟ 4 وعِندَما يَقولُ أحدُكُم: «أنا معَ بولُسَ»، والآخَرُ «أنا معَ أبلّوسَ»، ألا تكونونَ مِثلَ البشَرِ الآخرينَ؟
5 فمَنْ هوَ أبلّوسُ؟ ومَنْ هوَ بولُسُ؟ هُما خادِمانِ بِهِما اَهتَدَيتُم إلى الإيمانِ على قَدْرِ ما أعطاهُما الرّبّ. 6 أنا غَرَستُ وأبلّوسُ سقى، ولكنّ اللهَ هوَ الذي كانَ يُنمي. 7 فلا الغارِسُ لَه شَأْنٌ ولا السّاقي، بَلِ الشَأْنُ للهِ الذي يُنمي. 8 فلا فَرقَ بَينَ الغارِسِ والسّاقي، غَيرَ أنّ كُلاّ مِنهُما يَنالُ أجرَهُ على مِقدارِ عَمَلِهِ. 9 فنَحنُ شُركاءُ في العَمَلِ معَ اللهِ، وأنتُم حَقلُ اللهِ والبِناءُ الذي يَبنيهِ اللهُ. 10 وبِقَدْرِ ما وهَبَني اللهُ مِنَ النّعمَةِ، كبانٍ ماهِرٍ، وَضَعتُ الأساسَ وآخرُ يَبني علَيهِ. فليَنتَبِهْ كُلّ واحدٍ كيفَ يَبني، 11 فما مِنْ أحدٍ يَقدِرُ أنْ يَضعَ أساسًا غيرَ الأساسِ الذي وضَعَهُ اللهُ، أي يَسوعَ المَسيح. 12 فكُلّ مَنْ بَنى على هذا الأساسِ بِناءً مِنْ ذَهَبٍ أو فِضّةٍ أو حجارَةٍ كَريمَةٍ أو خَشَبٍ أو قَشّ أو تِبنٍ، 13 فسَيَظهرُ عَملُهُ، ويومُ المَسيحِ يُعلِنُهُ لأنّ النّارَ في ذلِكَ اليومِ تكشِفُهُ وتَمتَحِنُ قيمةَ عمَلِ كُلّ واحدٍ. 14 فمَنْ بَقِـيَ عَمَلُهُ الذي بَناهُ نالَ أجرَهُ، 15 ومَنِ اَحتَرَقَ عمَلُهُ خَسِرَ أجرَهُ. وأمّا هوَ فـيَخلُصُ، ولكِنْ كمَنْ يَنجو مِنْ خلالِ النّارِ.
16 أما تَعرِفونَ أنّكُم هَيكَلُ اللهِ، وأنّ رُوحَ اللهِ يَسكُنُ فيكُم؟ 17 فمَنْ هدَمَ هَيكَلَ اللهِ هَدمَهُ اللهُ، لأنّ هَيكَلَ اللهِ مُقَدّسٌ، وأنتُم أنفسُكُم هذا الهَيكَلُ.
18 فلا يَخدَعْ أحدٌ مِنكُم نَفسَهُ. مَنْ كانَ مِنكُم يَعتَقِدُ أنّهُ رَجُلٌ حكيمٌ بِمقايـيسِ هذِهِ الدّنيا، فلْيكُنْ أحمَقَ لِـيَصيرَ في الحقيقَةِ حكيمًا، 19 لأنّ ما يَعتَبِرُهُ هذا العالَمُ حِكمَةً هوَ في نَظَرِ اللهِ حَماقَةٌ. فالكِتابُ يَقولُ: «يُمسِكُ اللهُ الحُكماءَ بِدَهائِهِم». 20 ويَقولُ أيضًا: «يَعرِفُ الرّبّ أفكارَ الحُكماءِ، ويَعلَمُ أنّها باطِلَةٌ». 21 فَلا يَفتَخِرُ أحدٌ بالنّاسِ، لأنّ كُلّ شيءٍ لكُم، 22 أبولُسَ كانَ أم أبلّوسَ أم بُطرُسَ أمِ العالَمَ أمِ الحياةَ أمِ الموتَ أمِ الحاضِرَ أمِ المُستقبلَ: كُلّ شيءٍ لكُم، 23 وأمّا أنتُم فلِلمَسيحِ، والمَسيحُ للهِ.
Unitatea diverselor slujiri din Biserică
1 Dar vouă, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni trupeşti, ca unor prunci în Hristos. 2 V-am hrănit cu lapte, nu cu mâncare, pentru că nu puteaţi mânca; şi nici acum nu puteţi, 3 pentru că încă sunteţi oameni trupeşti. Câtă vreme există între voi invidie şi ceartă, nu arătaţi oare că sunteţi doar trupeşti şi că vă purtaţi la fel ca ceilalţi oameni? 4 Atunci când spune cineva: „Eu sunt al lui Pavel”, iar altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteţi ca ceilalţi oameni? 5 Dar ce este Apolo? Ce este Pavel? Sunt slujitori prin care aţi crezut. Şi slujim după cum a dat Domnul fiecăruia dintre noi. 6 Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. 7 Astfel că nici cel care a sădit nu este ceva, nici cel care a udat, ci Dumnezeu, care a făcut să crească. 8 Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi plata după osteneala sa; 9 pentru că noi lucrăm împreună cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
10 Pe cât mi-a dat Dumnezeu har, eu, ca un meşter iscusit, am pus temelie, dar altcineva zideşte. Şi fiecare să ia seama cum zideşte. 11 Pentru că nimeni nu mai poate pune o altă temelie afară de cea aşezată deja, care este Iisus Hristos. 12 Iar dacă cineva zideşte pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, iarbă, trestie, 13 lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, pentru că ziua o va arăta şi focul o va descoperi; şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea cuiva rămâne, cel ce a zidit va primi răsplată, 15 iar dacă lucrarea va arde, acela va fi păgubit, dar el va scăpa, aşa cum scapă cineva din foc. 16 Nu ştiţi că sunteţi templu al lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17 Dacă va strica cineva templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va strica pe acel om, căci templul lui Dumnezeu este sfânt şi voi sunteţi acest templu.
18 Nimeni să nu se înşele pe sine; dacă i se pare cuiva că este înţelept între voi în lumea aceasta, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19 Pentru că înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, aşa cum stă scris:
Dumnezeu îi prinde pe cei înţelepţi în vicleşugul lor;
20 şi iarăşi:
Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi,
ştie că sunt deşarte.
21 Aşa încât nimeni să nu se laude cu oamenii; căci toate sunt ale voastre, 22 fie Pavel, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul sau viitorul; toate sunt ale voastre, 23 iar voi ai lui Hristos şi Hristos al lui Dumnezeu.
