Dumnezeu nu l-a părăsit pe Israel
1 Întreb deci: oare şi-a părăsit Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu şi-a părăsit poporul pe care l-a cunoscut mai înainte. Nu ştiţi, oare, ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel: 3 Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au distrus şi eu am rămas singur, iar ei caută să-mi ia sufletul ? 4 Dar ce îi spune răspunsul ceresc? Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. 5 Deci tot aşa, în vremea de acum, mai există încă o rămăşiţă aleasă prin har. 6 Iar dacă este prin har, atunci nu mai este din fapte. Altfel harul nu mai este har . 7 Şi atunci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta. Cei aleşi au dobândit, dar ceilalţi s-au împietrit, 8 precum stă scris:
Dumnezeu le-a dat un duh de amorţire,
ochi ca să nu vadă
şi urechi ca să nu audă
până în ziua de azi.
9 Iar David zice:
Facă-se masa lor cursă şi laţ,
un prilej de poticnire spre răsplătirea lor.
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă
şi spinarea să li se încovoaie pentru totdeauna.
11 Întreb aşadar: S-au poticnit ei oare ca să cadă? Nicidecum! Ci prin căderea lor neamurile au primit mântuirea, ca Israel să aibă şi mai multă râvnă decât ele. 12 Dar dacă greşeala lor a fost o bogăţie pentru lume şi căderea lor a fost o bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi deplina lor întoarcere!
Mântuirea neamurilor
13 Căci v-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi laud slujirea, 14 măcar de-aş reuşi să trezesc râvna celor din neamul meu şi să-i mântuiesc pe unii dintre ei. 15 Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor înapoi, dacă nu o înviere din morţi? 16 Iar dacă primul rod este sfânt, şi plămada este sfântă. Iar dacă rădăcina este sfântă, la fel sunt şi ramurile.
17 Dar dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi te-ai făcut părtaş rădăcinii şi sevei măslinului, 18 nu te mândri faţă de ramuri. Iar dacă te mândreşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19 Mi-ai putea zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu. 20 Bine! Au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai în picioare prin credinţă. Deci nu te îngâmfa, ci teme-te! 21 Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. 22 Vezi, dar, bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă vei stărui în această bunătate. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23 Dar şi ei, dacă nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi. Căci Dumnezeu are puterea să-i altoiască iarăşi. 24 Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic din fire şi împotriva firii ai fost altoit într-un măslin bun, cu atât mai mult aceştia, care sunt aşa din fire, vor fi altoiţi chiar în măslinul lor.
25 Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, taina aceasta, ca să nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi: o parte din Israel s-a împietrit, până la intrarea deplină a neamurilor. 26 Şi astfel, întregul Israel se va mântui, după cum stă scris:
Din Sion va veni Răscumpărătorul
şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Şi acesta este legământul Meu cu ei,
când voi ridica păcatele lor.
28 Cât priveşte evanghelia, ei sunt vrăjmaşi spre binele vostru, dar cât priveşte alegerea, ei sunt iubiţi datorită părinţilor lor. 29 Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi. 30 Deci după cum voi nu aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi aflat îndurare prin neascultarea lor, 31 tot aşa şi ei, nu au ascultat acum pentru ca prin îndurarea faţă de voi şi ei să găsească acum îndurare. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.
Înţelepciunea imensă a lui Dumnezeu
33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât sunt de neînţeles căile Lui!
34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35 Sau cine I-a dat ceva mai înainte,
ca să primească înapoi de la El?
36 Pentru că de la El şi prin El şi pentru El sunt toate. A Lui să fie slava în veci, amin!
هل نبذ الله إسرائيل
1 لكِنّي أقولُ: هَلْ نبَذَ اللهُ شَعبَهُ؟ كلاّ! فأنا نَفسي مِنْ بَني إِسرائيلَ، مِنْ نَسلِ إبراهيمَ وعَشيرَةِ بِنيامينَ. 2 ما نبَذَ اللهُ شَعبَهُ وهوَ الذي سبَقَ فاَختارَهُ. وأنتُم تَعرِفونَ ما قالَ الكِتابُ في إيليّا حينَ شَكا بَني إِسرائيلَ إلى اللهِ، فقالَ: 3 «يا ربّ، قَتَلوا أنبـياءَكَ وهَدَموا كُلّ مَذابِحِكَ وبَقِـيتُ أنا وحدي، وهُم يُريدونَ أنْ يَقتُلوني». 4 فَماذا أجابَهُ صوتُ اللهِ؟ أجابَهُ: «أبْقَيتُ سَبعةَ آلافِ رَجُلٍ ما حَنَوا رُكبَةً لِبَعلٍ». 5 وفي الزّمَنِ الحاضِرِ أيضًا بَقِـيّةٌ مِنَ النّاسِ اَختارَها اللهُ بالنّعمةِ. 6 فإذا كانَ الاختِـيارُ بالنّعمةِ، فما هوَ إذًا بالأعمالِ، وإلاّ لما بَقِـيَتِ النّعمةُ نِعمةً.
7 فماذا بَعدُ؟ ما كانَ يَطلُبُهُ بنو إِسرائيلَ ولا يَنالونَهُ، نالَهُ الذينَ اَختارَهُمُ اللهُ. أمّا الباقونَ فقَسَتْ قُلوبُهُم، 8 كما جاءَ في الكِتابِ: «أعطاهُمُ اللهُ عَقلاً خامِلاً وعُيونًا لا تُبصِرُ وآذانًا لا تَسمَعُ إلى هذا اليومِ». 9 وقالَ داودُ: «لِتكُنْ مَوائِدُهُم فخّا لهُم وشَرَكًا وحجَرَ عَثرةٍ وعِقابًا. 10 لتُظلِمَ عُيونُهُم فَلا تُبصِرَ، ولتَكُنْ ظُهورُهُم مَحنِـيّةً كُلّ حينٍ».
خلاص غير اليهود
11 وأمّا أنا فأقولُ: هل زَلّتْ قَدَمُ اليَهودِ ليَسقُطوا إلى الأبدِ؟ كلاّ! بَلْ بِزَلّتِهِم صارَ الخلاصُ لِغيرِ اليَهودِ حتى تَثورَ الغيرَةُ في بَني إِسرائيلَ. 12 فإذا كانَ في زَلّتِهِم غِنًى لِلعالَمِ وفي نُقصانِهِم غِنًى لِسائِرِ الشّعوبِ، فكَمْ يكونُ الغِنى في اَكتِمالِهِم؟
13 والآنَ أقولُ لِغيرِ اليَهودِ مِنكُم: ما دُمتُ رَسولاً إلى غَيرِ اليَهودِ، فأنا فَخورٌ بِرِسالتي 14 لعَلّي أُثيرُ غَيرَةَ بَني قومي فأُخَلّصَ بَعضًا مِنهُم. 15 فإذا كانَ رَفضُهُم أدّى إلى مُصالَحَةِ العالَمِ معَ اللهِ، فهَلْ يكونُ قُبولُهُم إلاّ حياةً بَعدَ موتٍ؟ 16 وإذا كانَتِ الخَميرَةُ مُقَدّسَةً، فالعَجينُ كُلّهُ مُقَدّسٌ. وإذا كانَ الأصلُ مُقَدّسًا، فالفُروعُ مُقَدّسَةٌ أيضًا. 17 فإذا قُطِعَتْ بَعضُ الفُروعِ، وكُنتَ أنتَ زيتونَةً برّيّةً فَطُعّمْتَ لِتُشارِكَ الفُروعَ الباقِـيةَ في أصلِ الشّجرَةِ وخِصبِها، 18 فلا تَفتَخِرْ على الفُروعِ التي قُطِعَتْ. وكيفَ تَفتَخِرُ وأنتَ لا تَحمِلُ الأصلَ، بَلِ الأصلُ هوَ الذي يَحمِلُكَ؟ 19 ولكنّكَ تَقولُ: «قُطِعَتْ تِلكَ الفُروعُ حتى أُطعّمَ أنا!» 20 حسنًا! هيَ قُطِعَتْ لِعَدَمِ إيمانِها، وأنتَ باقٍ لإيمانِكَ، فلا تَفتَخِرْ بَلْ خَفْ. 21 فَإن كانَ اللهُ لم يُبقِ على الفُروعِ الطّبـيعِيّةِ فهَلْ يُبقي علَيكَ؟ 22 فاَعتَبِرْ بِلينِ اللهِ وشِدّتِهِ فالشّدّةُ على الذينَ سقَطوا، واللينُ لكَ إذا ثــبَتّ أهلاً لِهذا اللينِ، وإلاّ فتُقطَعُ أنتَ أيضًا. 23 أمّا هُم، فإذا تَوَقّفوا عَنْ عدَمِ إيمانِهِم يُطَعّمَهُمْ اللهُ، لأنّ اللهَ قادِرٌ على أنْ يُطعِمّهُم ثانيةً. 24 فإذا كانَ اللهُ قَطَعَكَ مِنْ زيتونَةٍ برّيّةٍ تَنتَمي إلَيها بِطبـيعتِكَ، وطَعّمَكَ خِلافًا لِطبـيعَتِكَ في زيتونَةٍ جيّدَةٍ، فما أحقّ الذينَ يَنتَمونَ إلى زيتونَتِهِم بالطَبـيعَةِ بأنْ يُطعّمَهُمُ اللهُ فيها.
رحمة الله تشمل الجميع
25 فأنا لا أُريدُ، أيّها الإخوةُ، أنْ تَجهَلوا هذا السّرّ لِئَلاّ تَحسَبُوا أنفُسَكُم عُقلاءَ، وهوَ أنّ قِسمًا مِنْ بَني إِسرائيلَ قَسّى قَلبَهُ إلى أنْ يكمُلَ عَددُ المُؤمِنينَ مِنْ سائِرِ الأُمَمِ. 26 وهكذا يَخلُصُ جميعُ بَني إِسرائيلَ، كما جاءَ في الكِتابِ: «مِنْ صِهيونَ يَجيءُ المُخَلّصُ ويُزيلُ الكُفرَ عَنْ بَني يَعقوبَ. 27 ويكونُ هذا عَهدي لَهُم حينَ أمحو خَطاياهُم». 28 فاليَهودُ مِنْ حيثُ البِشارَةُ هُم أعداءُ اللهِ لِخيرِكُم. وأمّا مِنْ حيثُ اَختِـيارُ اللهِ، فَهُم أحبّاؤُهُ إكرامًا للآباءِ. 29 ولا نَدامَةَ في هِباتِ اللهِ ودَعَوتِهِ. 30 فكَما عَصَيتُمُ اللهَ مِنْ قَبلُ ورَحِمَكُمُ الآنَ لعِصيانِهِم، 31 فكذلِكَ هُمْ عَصَوا اللهَ الآنَ ليَرحَمَهُم كما رَحِمَكُم، 32 لأنّ اللهَ جعَلَ البشَرَ كُلّهُم سُجناءَ العِصيانِ حتى يَرحَمَهُم جميعًا.
33 ما أعمَقَ غِنى اللهِ وحِكمَتَهُ وعِلْمَه! وما أصعَبَ إدراكَ أحكامِهِ وفَهمَ طُرُقِهِ؟ 34 فالكِتابُ يَقولُ: «مَنِ الذي عرَفَ فِكْرَ الرّبّ، أو مَنِ الذي كانَ لَه مُشيرًا؟ 35 ومَنِ الذي بادَرَهُ بالعَطاءِ لِـيُبادِلَهُ بِالمِثلِ؟» 36 فكُلّ شيءٍ مِنهُ وبِه وإلَيهِ. فَلَهُ المَجدُ إلى الأبدِ. آمين.
