Despre carnea oferită idolilor
1 Despre cele jertfite idolilor, ştim că „toţi avem cunoaştere”. Cunoaşterea duce însă la mândrie, în timp ce iubirea zideşte. 2 Dacă i se pare cuiva că ştie ceva, încă nu a cunoscut aşa cum trebuie să cunoască. 3 Iar dacă Îl iubeşte cineva pe Dumnezeu, acesta este cunoscut de El. 4 Despre mâncărurile jertfite idolilor, ştim că idolul nu este nimic pe lumea aceasta şi că nu există nici un alt Dumnezeu, în afară de Unul. 5 Şi, chiar dacă unii sunt numiţi „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ, după cum şi sunt mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”, 6 pentru noi unul este Dumnezeu, Tatăl, de la care sunt toate şi întru El suntem şi noi, şi unul este Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi prin El.
7 Dar cunoaşterea aceasta nu este în toţi. Pentru că unii, din obişnuinţa lor de până acum cu idolul, mănâncă din cele jertfite idolilor şi conştiinţa lor, fiind slabă, se întinează. 8 Dar nu mâncarea ne va înfăţişa pe noi înaintea lui Dumnezeu. Pentru că dacă nu mâncăm, nu pierdem nimic, după cum nici dacă mâncăm, nu câştigăm ceva. 9 Aveţi grijă însă ca această libertate a voastră să nu ajungă o poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoaşterea, aşezat la masă în templul idolilor, oare conştiinţa lui, cea slabă, nu îl va îndemna să mănânce şi el din cele jertfite idolilor? 11 Astfel, din pricina cunoaşterii tale, fratele tău cel slab pentru care a murit Hristos, va pieri! 12 Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovindu-le conştiinţa lor slabă, voi păcătuiţi împotriva lui Hristos. 13 De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca în veac nici o carne, ca nu cumva fratele meu să se poticnească!
ذبائح الأوثان
1 أمّا مِنْ جِهَةِ ذَبائِـحِ الأوثانِ، فنَحنُ نَعلَمُ أنّ المَعرِفَةَ لَدينا جميعًا إلاّ أنّ المَعرِفَةَ تَزهو بِصاحِبِها، والمَحبّةُ هِـيَ التي تَبني. 2 فمَنْ ظَنّ أنّهُ يَعرِفُ شَيئًا، فهوَ لا يَعرِفُ بَعدُ كيفَ يَجِبُ علَيهِ أنْ يَعرِفَ. 3 لكِنِ الذي يُحبّ اللهَ يَعرِفُهُ اللهُ.
4 وأمّا الأكْلُ مِنْ ذَبائِـحِ الأوثانِ، فنَحنُ نَعرِفُ أنّ الوَثَنَ لا كيانَ لَه، وأنْ لا إلهَ إلاّ اللهُ الأحدُ. 5 وإذا كانَ في السّماءِ أو في الأرضِ ما يَزعمُ النّاسُ أنّهُم آلِهةٌ، بَلْ هُناكَ كثيرٌ مِنْ هذِهِ الآلِهَةِ والأربابِ،
6 فلَنا نَحنُ إلهٌ واحِدٌ وهوَ الآبُ الذي مِنهُ كُلّ شيءٍ وإلَيهِ نَرجِـعُ، ورَبّ واحدٌ وهوَ يَسوعُ المَسيحُ الذي بِه كُلّ شيءٍ وبِه نَحيا.
7 ولكِنْ ما كُلّ واحِدٍ يَعرِفُ هذِهِ الحَقيقةَ، فبَعضُهُم تَعَوّدوا على الأوثانِ إلى هذا اليومِ، حتى إنّهُم يأْكُلونَ الذّبائِـحَ كأنّها بالفِعلِ ذَبائِـحُ للأوثانِ، فيَشعُرونَ في ضمائِرِهِمِ الضّعيفَةِ أنّهُم تَدَنّسوا، 8 إلاّ أنّ الطّعامَ لا يُقرّبُنا إلى اللهِ، فإنْ ما أكَلْنا لا نَخسَرُ شيئًا، وإنْ أكَلْنا لا نَكسِبُ شَيئًا.
9 ولكِنْ علَيكُم أنْ تَنتَبِهوا لِئلاّ تكونَ حُريّتُكُم هذِهِ حجَرَ عَثرَةٍ لِلضُعَفاءِ. 10 فإذا رَآكَ أحدٌ، أنتَ يا صاحبَ المَعرِفَةِ، تأكُلُ في هَيكَلِ الأوثانِ، ألا يتَشَجّعُ إذا كانَ ضَعيفَ الضّميرِ فيَأْكُل مِنْ ذبائِـحِ الأوثانِ؟ 11 فتَكونُ مَعرِفَتُكَ أنتَ سبَــبًا لِهَلاكِ هذا الضّعيفِ، وهوَ أخٌ لكَ ماتَ مِنْ أجلِهِ المَسيحُ. 12 وهكذا تُخطِئونَ إلى المَسيحِ حينَ تُخطِئونَ إلى إخوَتِكُم وتَجرَحونَ ضَمائِرَهُمُ الضّعيفَةَ. 13 فإذا كانَ بَعضُ الطّعامِ سبَــبًا لِسُقوطِ أخي، فلَنْ آكُلَ اللّحمَ أبَدًا لِئَلاّ أكونَ سبَــبًا لِسُقوطِ أخي.