A şaptea pecete şi cele şapte trâmbiţe
1 Iar când a deschis a şaptea pecete, s-a făcut tăcere în cer ca la o jumătate de ceas. 2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; lor li s-au dat şapte trâmbiţe.
3 Un alt înger a venit cu o cădelniţă de aur şi a stat la altar. Lui i s-a dat multă tămâie ca să o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur din faţa tronului. 4 Şi fumul tămâiei s-a înălţat din mâna îngerului, împreună cu rugăciunile sfinţilor, înaintea lui Dumnezeu. 5 Iar îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au făcut tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur. 6 Iar cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să trâmbiţeze.
Cele şapte trâmbiţe
7 Şi primul a trâmbiţat: grindină şi foc amestecate cu sânge au fost aruncate pe pământ, iar o treime din pământ a ars şi o treime din copaci au ars, şi a ars şi toată iarba verde. 8 Şi al doilea înger a trâmbiţat: şi ceva ca un munte mare arzând în foc a fost aruncat în mare, iar o treime din mare a devenit sânge 9 şi au murit o treime din creaturile mării care au viaţă şi o treime din corăbii au fost nimicite. 10 Şi al treilea înger a trâmbiţat: şi a căzut din cer o stea mare arzând ca o făclie şi a căzut peste o treime din râuri şi peste izvoarele apelor. 11 Iar numele stelei este Absint. O treime din ape au devenit absint şi mulţi oameni au murit din cauza apelor pentru că se făcuseră amare.
12 Şi al patrulea înger a trâmbiţat: o treime din soare a fost lovită şi o treime din lună şi o treime din stele, aşa încât s-au întunecat o treime din ele, iar ziua şi-a pierdut o treime din lumină, la fel şi noaptea. 13 M-am uitat şi am auzit un vultur zburând la zenit, zicând cu glas puternic: „Vai, vai, vai, locuitorilor pământului, din cauza celorlalte glasuri ale trâmbiţelor celor trei îngeri care urmează să trâmbiţeze!”
الختم السابع
1 ولمّا فَضّ الحَمَلُ الخَتمَ السّابِـعَ، سادَ السّماءَ سُكوتٌ نَحوَ نِصفِ ساعةٍ. 2 ورَأيتُ المَلائِكَةَ السّبعةَ الواقِفينَ أمامَ اللهِ، وأُعطِـيَ كُلّ واحِدٍ مِنهُم بُوقًا.
3 وجاءَ مَلاكٌ آخَرُ يَحمِلُ مِبْخرَةً مِنْ ذَهَبٍ ووَقَفَ عِندَ المَذبَحِ، فأُعطيَ بَخورًا كثيرًا ليُقَدّمَهُ معَ صَلَواتِ القِدّيسينَ على مَذبَحِ الذّهَبِ أمامَ العَرشِ. 4 فتَصاعَدَ مِنْ يَدِ المَلاكِ دُخانُ البَخورِ معَ صَلَواتِ القِدّيسينَ أمامَ اللهِ. 5 ثُمّ أمسَكَ المَلاكُ المِبخَرَةَ ومَلأَها مِنْ نارِ المَذبَحِ ورَماها إلى الأرضِ، فحَدَثَتْ أصواتٌ ورُعودٌ وبُروقٌ وزَلزَلَةٌ.
الأبواق
6 واَستَعَدّ الملائِكَةُ السّبعةُ الذينَ يَحمِلونَ الأبواقَ السّبعةَ لأن يَنفُخوا فيها. 7 فنَفَخَ الملاكُ الأوّلُ في بُوقِهِ، فوَقَعَ على الأرضِ بَرَدٌ ونارٌ مُمتَزِجانِ بالدّمِ، واَحترَقَ ثُلثُ الأرضِ وثُلثُ الشّجرِ وكُلّ عُشبٍ أخضَرَ.
8 ونفَخَ الملاكُ الثّاني في بُوقِهِ، فوَقَعَ في البحرِ شيءٌ كأنّهُ جبَلٌ كبـيرٌ مُشتَعِلٌ، فَصارَ ثُلثُ البحرِ دَمًا، 9 وماتَ ثُلثُ الخَلائِقِ التي تَعيشُ في البحرِ، وتَحَطّمَ ثُلثُ السّفُنِ.
10 ونفَخَ الملاكُ الثّالِثُ في بُوقِهِ، فهَوَتْ مِنَ السّماءِ نَجمَةٌ كبـيرَةٌ كأنّها شُعلَةٌ مِنْ نارٍ ووَقَعَتْ على ثُلثِ الأنهارِ وعلى اليَنابـيعِ. 11 وتُدعى النّجمَةُ عَلقَمًا. فَصارَتِ المِياهُ كالعَلقَمِ، وماتَ كثيرٌ مِنَ الذينَ شَرِبوا مِنها لِمَرارتِها.
12 ونَفَخَ الملاكُ الرّابِــــــعُ في بُوقِهِ، فأُصيبَ ثُلثُ الشّمسِ وثُلثُ القَمَرِ وثُلثُ النّجومِ، حتى أظلَمَ الثّلثُ وفَقَدَ النّهارُ واللّيلُ ثُلثَ ضِيائِهِما.
13 ونَظَرْتُ فسَمِعتُ نَسرًا طائِرًا في وسَطِ السّماءِ يَقولُ بأعلى صوتِهِ: «الوَيلُ، الوَيلُ، الوَيلُ، لِسُكّانِ الأرضِ عِندَ دَويّ أصواتِ الأبواقِ الباقِـيَةِ التي سَيَنفُخُ فيها الملائِكَةُ الثّلاثةُ».