Salutări
1 Pavel, rob al lui Hristos Iisus, chemat să fiu apostol, ales pentru evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care a făgăduit-o mai dinainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi, 3 evanghelia despre Fiul Său, care, după trup, s-a născut din sămânţa lui David, 4 şi care, după Duhul sfinţeniei, prin învierea din morţi, a fost rânduit Fiul lui Dumnezeu cu putere, Iisus Hristos, Domnul nostru. 5 Prin El noi am primit har şi apostolat, ca, în Numele Lui, să asculte de credinţă toate neamurile, 6 între care sunteţi şi voi chemaţi să fiţi ai lui Iisus Hristos.
7 Către toţi cei din Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi să fiţi sfinţi: har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos.
Rugăciune şi planuri de vestire a evangheliei în Roma
8 Înainte de toate, îi mulţumesc Dumnezeului meu prin Iisus Hristos pentru voi toţi, deoarece credinţa voastră este vestită în întreaga lume. 9 Şi martor îmi este Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu prin evanghelia Fiului Său, că vă pomenesc neîncetat, 10 şi cer întotdeauna în rugăciunile mele ca, prin voia lui Dumnezeu, să reuşesc în cele din urmă să vin la voi. 11 Fiindcă doresc mult să vă văd ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră, 12 sau mai degrabă să fim încurajaţi împreună prin credinţa pe care o împărtăşim în comun, voi şi eu. 13 Fraţilor, nu vreau să vă ascund că de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi ca să am şi între voi roade, la fel ca între celelalte neamuri, însă am fost împiedicat până acum. 14 Le sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor înţelepţi şi celor neînţelepţi, 15 aşa că, în ceea ce mă priveşte, doresc să vă vestesc evanghelia şi vouă, celor din Roma.
16 Căci eu nu mă ruşinez de evanghelie, pentru că ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede, mai întâi a iudeului, dar şi a grecului. 17 Fiindcă în evanghelie se descoperă dreptatea lui Dumnezeu, din credinţă spre credinţă, după cum este scris: cel drept va fi viu prin credinţă.
Degradarea omenirii necredincioase
18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei fărădelegi şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul cu nedreptatea. 19 Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este limpede, fiindcă Dumnezeu le-a arătat: 20 puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, deşi nevăzute, se văd încă de la întemeierea lumii, fiind înţelese din lucrările Lui. Aşadar, ei nu se pot dezvinovăţi, 21 pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, ci au rătăcit în gândurile lor deşarte, iar inima lor necugetată s-a întunecat. 22 Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni 23 şi au schimbat slava lui Dumnezeu cel nepieritor cu chipuri asemenea omului supus putrezirii, păsărilor, dobitoacelor şi târâtoarelor.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, după poftele inimii lor, aşa încât şi-au necinstit trupurile între ei, 25 ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin! 26 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi josnice, aşa încât femeile lor au schimbat relaţiile fireşti cu cele împotriva firii. 27 În acelaşi fel şi bărbaţii, părăsind relaţiile fireşti cu femeile, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, săvârşind bărbaţi cu bărbaţi ceea ce este ruşinos, şi au primit în ei înşişi răsplata cuvenită rătăcirii lor. 28 Şi după cum nu au încercat să Îl aibă pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor necugetate, să facă ceea ce nu se cuvine, 29 plini de orice fel de nedreptate, viclenie, lăcomie, răutate, plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelăciune şi obiceiuri rele, bârfitori, 30 calomniatori, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, batjocoritori, îngâmfaţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 necugetaţi, fără cuvânt, fără inimă, fără milă. 32 Aceştia, deşi cunosc hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu, anume că cei care săvârşesc asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, nu numai că le săvârşesc ei înşişi, dar îi şi aprobă pe cei care le săvârşesc.
1 مِنْ بولُسَ عَبدِ المَسيحِ يَسوعَ، دَعاهُ اللهُ ليكونَ رَسولاً، واَختارَهُ ليُعلِنَ بِشارَتَهُ 2 التي سبَقَ أنْ وعَدَ بِها على ألسِنَةِ أنبـيائِهِ في الكُتُبِ المُقَدّسَةِ، 3 في شأْنِ اَبنِهِ الذي في الجسَدِ جاءَ مِنْ نَسلِ داودَ، 4 وفي الرّوحِ القُدُسِ ثبَتَ أنّهُ اَبنُ اللهِ في القُدرَةِ بِقيامَتِهِ مِنْ بَينِ الأمواتِ، رَبّنا يَسوعُ المَسيحُ، 5 الذي بِه نِلتُ النّعمةَ لأكونَ رَسولاً مِنْ أجلِ اَسمِهِ، فأدعو جميعَ الأُمَمِ إلى الإيمانِ والطّاعَةِ، 6 وأنتُم أيضًا مِنهُم، دَعاكُمُ اللهُ لِتَكونوا ليَسوعَ المَسيحِ، 7 إلى جميعِ أحبّاءِ اللهِ في رومَةَ، المَدعُوّينَ ليكونوا قِدّيسينَ: علَيكُم النّعمةُ والسّلامُ مِنَ اللهِ أبـينا ومِنْ رَبّنا يَسوعَ المَسيحِ.
رغبة بولس في زيارة رومة
8 قَبلَ كُلّ شيءٍ أشكُرُ إلهي بـيَسوعَ المَسيحِ لأجلِكُم جميعًا، لأنّ إيمانَكُم ذاعَ خبَرُهُ في العالَمِ كُلّهِ. 9 واللهُ الذي أخدُمُهُ بِرُوحي فأُبلّغُ البِشارَةَ باَبنِهِ يَشهَدُ لي أنّي أذكُرُكُم كُلّ حينٍ. 10 وأسألُ اللهَ في صَلواتي أنْ يتَيسّرَ لي، بِمشيئتِهِ، أنْ أجيءَ إلَيكم. 11 فأنا مُشتاقٌ أنْ أراكُم لأُشارِكَكُم في هِبَةٍ روحِيّةٍ تُقوّيكُم، 12 بَلْ ليُشجّعَ بَعضُنا بَعضًا، وأنا عِندَكُم، بالإيمانِ المُشتَرَكِ بَيني وبَينَكُم. 13 ولا أُخفي علَيكُم، أيّها الإخوةُ، أنّي عَزمْتُ مرّاتٍ عَديدَةً أنْ أجيءَ إلَيكُم ليُثمِرَ عَمَلي عِندَكُم كما أثمَرَ عِندَ سائِرِ الأُممِ، فكانَ ما يَمنعُني حتى الآنَ. 14 فعَليّ دَينٌ لِجميعِ النّاسِ، مِنْ يونانيّينَ وغَيرِ يونانيّينَ، ومِنْ حُكماءَ وجُهّالٍ. 15 ولِهذا أرغَبُ أنْ أُبشّرَكُم أيضًا، أنتُمُ الذينَ في رومَةَ.
قدرة البشارة
16 وأنا لا أستَحي بِإنجيلِ المَسيحِ، فهو قُدرَةُ اللهِ لِخلاصِ كُلّ مَنْ آمَنَ، لِليَهوديّ أوّلاً ثُمّ لِليونانيّ، 17 لأنّ فيه أعلَنَ اللهُ كيفَ يُبرّرُ الإنسانُ: من إيمان إلى إيمان، كما جاءَ في الآيةِ: «البارّ بِالإيمانِ يَحيا».
غضب الله
18 فغَضَبُ اللهِ مُعلَنٌ مِنَ السّماءِ على كُفرِ البَشَرِ وشَرّهِم، يَحجُبونَ الحقّ بِمَفاسِدِهِم، 19 لأنّ ما يَقدِرُ البَشَرُ أنْ يَعرِفوهُ عَنِ اللهِ جَعلَهُ اللهُ واضِحًا جَلِـيّا لهُم. 20 فمُنذُ خلَقَ اللهُ العالَمَ، وصِفاتُ اللهِ الخَفِـيّةُ، أي قُدرَتُهُ الأزلِـيّةُ وأُلوهِيّتُهُ، واضِحَةٌ جَلِـيّةٌ تُدرِكُها العُقولُ في مَخلوقاتِهِ. فلا عُذرَ لهُم، إذًا. 21 عَرَفوا اللهَ، فما مَجّدوهُ ولا شكَروهُ كإِلهٍ، بَلْ زاغَت عُقولُهُم ومَلأ الظّلامُ قُلوبَهُم الغَبـيّةَ. 22 زَعَموا أنّهُم حُكماءُ، فصاروا حَمقى 23 واَستَبْدَلوا بِمَجدِ اللهِ الخالِدِ صُوَرًا على شاكِلَةِ الإنسانِ الفاني والطّيورِ والدّوابِ والزّحّافاتِ.
24 لذلِكَ أسلَمَهُمُ اللهُ بِشَهَواتِ قُلوبِهِم إلى الفُجورِ يُهينونَ بِه أجسادَهُم. 25 اَتّخَذوا الباطِلَ بَدَلاً مِنَ الحقّ الإلَهيّ وعَبَدوا المَخلوقَ وخَدَموهُ مِنْ دُونِ الخالِقِ، تَبارَكَ إلى الأبدِ آمين. 26 ولِهذا أسلَمَهُمُ اللهُ إلى الشّهَواتِ الدّنيئَةِ، فاَستَبْدَلَتْ نِساؤُهُم بالوِصالِ الطَبـيعيّ الوِصالَ غَيرَ الطّبـيعيّ، 27 وكذلِكَ ترَكَ الرّجالُ الوِصالَ الطّبـيعيّ لِلنساءِ والتَهَبَ بَعضُهُم شَهوَةً لِبَعضٍ. وفعَلَ الرّجالُ الفَحْشاءَ بِالرّجالِ ونالوا في أنفُسِهِمِ الجَزاءَ العادِلَ لِضَلالِهِم.
28 ولأنّهُم رَفَضوا أنْ يَحتَفِظوا بِمَعرِفَةِ اللهِ، أسلَمَهُمُ اللهُ إلى فسادِ عُقولِهِم يَقودُهُم إلى كُلّ عَمَلٍ شائِنٍ. 29 واَمتَلأوا بأنواعِ الإثمِ والشّرّ والطَمَعِ والفَسادِ، فَفاضَت نُفوسُهُم حَسَدًا وقَتْلاً وخِصامًا ومَكْرًا وفَسادًا. 30 هُمْ ثَرثارونَ نَمّامونَ، أعداءُ اللهِ، شَتّامونَ مُتَكبّرونَ مُتَعَجْرِفونَ، يَخلُقونَ الشّرّ ويتَنكّرونَ لِوالِديهِم. 31 هُم بِلا فَهمٍ ولا وَفاءٍ ولا حَنانٍ ولا رَحمَةٍ، 32 ومعَ أنّهُم يَعرِفونَ أنّ اللهَ حكَمَ بالموتِ على مَنْ يَعمَلُ مِثلَ هذِهِ الأعمالِ، فَهُم لا يَمتَنِعونَ عَنْ عَمَلِها، بَلْ يَرضَونَ عَنِ الذينَ يَعمَلونَها.
