Darul profeţiei
1 Căutaţi dragostea! Râvniţi după cele duhovniceşti, şi mai ales după darul profeţiei. 2 Pentru că acela care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, nu le vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu. Şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă spune taine, prin Duhul. 3 Dar cel care profeţeşte le spune oamenilor cuvinte de zidire, de încurajare şi de mângâiere. 4 Cel care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, se zideşte numai pe sine, dar cel care profeţeşte zideşte întreaga Biserică. 5 Eu vreau ca voi toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să profeţiţi. Fiindcă cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, doar dacă acesta nu este şi tălmăcitor, ca Biserica să primească cuvinte care o zidesc.
6 Acum fraţilor, dacă eu aş veni la voi vorbind în limbi, ce folos aţi avea de la mine dacă nu v-aş spune fie vreo descoperire sau vreo taină, fie vreun cuvânt profetic sau un cuvânt de învăţătură? 7 Dacă lucrurile neînsufleţite care scot sunete – fie fluier, fie chitară – nu ar scoate sunete diferite, cum s-ar putea cunoaşte care este sunetul fluierului şi care este al chitarei? 8 Iar dacă trâmbiţa scoate un sunet neclar, cine se va pregăti de război? 9 Tot aşa şi voi, când vorbiţi o limbă, dacă nu scoateţi sunete uşor de înţeles, cum se va înţelege ce aţi spus? Şi veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. 10 Sunt multe feluri de limbi în lume, dar nici una nu este lipsită de înţeles. 11 Deci dacă nu ştiu înţelesul cuvintelor, voi fi un străin pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un străin pentru mine. 12 Aşa şi voi, pentru că râvniţi lucrurile duhovniceşti, căutaţi să le dobândiţi spre zidirea Bisericii, ca să creşteţi în ele. 13 De aceea, cel ce vorbeşte într-o limbă, să se roage ca să aibă şi darul tălmăcirii. 14 Fiindcă dacă eu mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea este neroditoare. 15 Aşadar ce trebuie să fac? Trebuie să mă rog cu duhul, dar trebuie să mă rog şi cu mintea; trebuie să cânt cu duhul, dar trebuie să cânt şi cu mintea. 16 Dacă tu binecuvântezi cu duhul, cum va răspunde omul de rând „Amin” la rugăciunea ta de mulţumire? Pentru că el nu înţelege ce spui tu. 17 Într-adevăr, tu aduci mulţumire bine, dar celălalt nu este zidit. 18 Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi. 19 Dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte pe înţeles, cu mintea mea, ca să îi învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă.
Buna rânduială în adunare
20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci fiţi copii când vine vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi. 21 În Lege stă scris:
În alte limbi
şi prin buzele altora
voi vorbi acestui popor
şi nici aşa nu Mă vor asculta!
zice Domnul. 22 Astfel, vorbirea în limbi este un semn nu pentru cei ce cred, ci pentru cei necredincioşi, iar profeţia nu este pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred. 23 Deci, dacă s-ar aduna Biserica întreagă în acelaşi loc şi toţi ar vorbi în limbi neînţelese şi ar intra oameni simpli sau necredincioşi, nu vor zice oare că sunteţi nebuni? 24 Iar dacă toţi ar profeţi şi ar intra un om necredincios sau un om simplu, el va fi dat pe faţă de toţi, va fi judecat de toţi. 25 Ascunzişurile inimii lui vor fi arătate şi astfel, căzând cu faţa la pământ, el se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi: Cu adevărat Dumnezeu este în voi!
26 Ce trebuie să facem, fraţilor? Când vă adunaţi, fie că cineva vine cu un psalm, cu un cuvânt de învăţătură, cu o descoperire, cu darul limbilor sau cu darul tălmăcirii, toate acestea să fie spre zidire! 27 Dacă sunt oameni care vorbesc în limbi, să fie câte doi sau cel mult trei. Să vorbească pe rând şi unul să tălmăcească! 28 Iar dacă nu are cine să tălmăcească, aceia să tacă în Biserică. Să-şi vorbească numai lor înşişi şi lui Dumnezeu. 29 Profeţii să vorbească numai doi sau trei, iar ceilalţi să judece. 30 Iar dacă i se va descoperi ceva unuia dintre cei care stau aşezaţi, cel care vorbea înainte să tacă. 31 Puteţi să profeţiţi toţi, dar pe rând, câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. 32 Pentru că duhurile profeţilor se supun profeţilor, 33 fiindcă Dumnezeu nu este Dumnezeul dezordinii, ci al păcii. 34 Femeile să tacă în Biserici! Căci, după cum zice şi Legea, nu le este îngăduit să vorbească. 35 Dacă vor să înveţe ceva, să-şi întrebe soţii acasă, fiindcă este ruşinos ca femeile să vorbească în Biserică. 36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau doar la voi a ajuns?
37 Dacă cineva crede că este profet sau om duhovnicesc, să priceapă atunci că lucrurile pe care vi le scriu sunt porunca Domnului. 38 Iar dacă cineva nu vrea să ştie de ele, atunci să nu ştie! 39 Deci, fraţii mei, râvniţi să profeţiţi şi nu puneţi piedică vorbirii în limbi. 40 Dar toate să se întâmple cuviincios şi după rânduială.
النبوّة والتكلّم بلغات
1 لِتكُنِ المَحبّةُ غايَتَكُمُ المَنشودَةَ، واَرغَبوا في المواهِبِ الروحِيّةِ، وخُصوصًا مَوهِبَة النُبوءَةِ. 2 فالذي يَتكَلّمُ بِلُغاتٍ لا يُكَلّمُ النّاسَ بَلِ اللهَ، لأنّ ما مِنْ أحَدٍ يَفهَمُ كلامَهُ، فهوَ يَقولُ بالرّوحِ أشياءَ خَفِـيّةً. 3 وأمّا الذي يتَنـبّأُ، فهوَ يُكَلّمُ النّاسَ بِكلامٍ يَبني ويُشَجّعُ ويُعَزّي. 4 الذي يتكَلّمُ بِلُغاتٍ يَبني نَفسَهُ، وأمّا الذي يَتنبّأُ فيَبني الكنيسةَ.
5 أُريدُ أنْ تَتكَلّموا كُلّكُم بِلُغاتٍ، ولكِنْ بالأَولى أنْ تَتنبّأوا، لأنّ الذي يتَنبّأُ أعظَمُ مِنَ الذي يَتكَلّمُ بِلُغاتٍ، إلاّ إذا كانَ يُـتَرجِمُ ما يَقولُ حتى تَفهَمَهُ الكنيسةُ، فتنالَ بِه ما يُقوّي بُنيانَها.
6 فإذا جِئتُ إلَيكُم، أيّها الإخوةُ، وكَلّمْتُكُم بِلُغاتٍ، فكيفَ أنفَعُكُم إذا كانَ كلامي لا يَحمِلُ وَحْيًا أو مَعرِفَةً أو نُبُوءَةً أو تَعليمًا.
7 فلَو كانَت آلاتُ العَزْفِ الجَمادِيّةُ كالمِزمارِ والقيثارَةِ لا تُخرِجُ أنغامًا مُتميّزَةً بَعضُها مِنْ بَعضٍ، فكيفَ نَعرِفُ اللّحنَ المَعزوفَ بِها؟ 8 ولَو أخرَجَ البُوقُ صَوتًا مُشوّشًا، فمَنْ يتَأَهّبُ لِلقِتالِ؟ 9 وكذلِكَ أنتُم، إنْ نَطَقَ لِسانُكُم بِكلامٍ غيرِ مَفهومٍ، فكيفَ يَعرِفُ أحدٌ ما تَقولونَ؟ ألا يَذهَبُ كلامُكُم في الهَواءِ؟ 10 في العالَمِ لُغاتٌ كثيرةٌ ولا واحدةٌ مِنها بِغَيرِ مَعنًى، 11 فإذا جَهِلتُ مَعنى الألفاظِ، أكونُ كالأعجمِ عِندَ مَنْ أُكَلّمُهُ، ويكونُ مَنْ يُكَلّمُني كالأعجَمِ عِندي. 12 أمّا وأنتُم أيضًا تَرغَبونَ في المواهِبِ الرّوحِيّةِ، فاَطلُبوا أن يَزيدَكُمُ اللهُ مِنها لبُنيانِ الكنيسةِ.
13 لذلِكَ يَجبُ على المُتكَلّمِ بِلُغاتٍ أنْ يَلتمِسَ مِنَ اللهِ موهِبَةَ تَفسيرِها، 14 لأنّي إذا صَلّيتُ بِلُغاتٍ فَرُوحي يُصَلّي ولا يَستَفيدُ عَقلي شيئًا. 15 فماذا أعمَلُ؟ أُصلّي بِروحي وأُصلّي بِعَقلي أيضًا. وأُرَنّمُ بِرُوحي وأُرَنّمُ بعَقلي أيضًا. 16 فإذا كُنتَ لا تَحمَدُ اللهَ إلاّ بالرّوحِ، فكيفَ يُمكِنُ لِلمُستَمِـعِ المُبتَدِئِ أنْ يُجيبَ «آمين» على حَمدِكَ، وهوَ لا يَعرِفُ ما تَقولُ؟ 17 أنتَ أحسَنتَ الحَمدَ، ولكِنّ غَيرَكَ ما كسَبَ شيئًا لِلبُنيانِ.
18 أحمَدُ اللهَ على أنّي أتكَلّمُ بِلُغاتٍ أكثَرَ مِمّا تتكَلّمونَ كُلّكُم، 19 ولكِنّي في الكنيسةِ أُفَضّلُ أنْ أقولَ خَمسَ كَلِماتٍ مَفهومَةٍ أُعَلّمُ بِها الآخَرينَ على أنْ أقولَ عَشَرَةَ آلافِ كَلِمَةٍ بِلُغاتٍ.
20 لا تكونوا أيّها الإخوَةُ أطفالاً في تَفكيرِكُم، بَلْ كونوا أطفالاً في الشّرّ وراشِدينَ في التّفكيرِ. 21 جاءَ في الشّريعةِ: «قالَ الرّبّ: سأُكَلّمُ هذا الشّعبَ بألسِنةٍ غَريبَةٍ وبِشفاهٍ غَريبةٍ، ومعَ ذلِكَ لا يُصغونَ إليّ».
22 فَما اللّغاتُ آيَةً لِلمُؤمِنينَ، بَلْ لِغَيرِ المُؤمِنينَ. أمّا موهِبَةُ النّبُوءَةِ فهِـيَ لِلمُؤمنينَ، لا لِغَيرِ المُؤمنينَ.
23 فلَو اَجتَمَعَتِ الكنيسةُ كُلّها وتَكلّمَ كُلّ واحدٍ فيها بِلُغاتٍ، فدَخَلَ مُستَمِعونَ مُبتَدِئونَ أو غيرُ مُؤمنينَ، ألا يَقولونَ إنّكُم مَجانينُ؟ 24 ولكنْ لَو تَنبّأوا كُلّهُم، فدَخَلَ علَيهِم مُستَمِـعٌ مُبتَدِئٌ أو غَيرُ مُؤمِنٍ، لَوَبّخَهُ الحاضِرونَ ودانوهُ كُلّهُم، 25 فتَنكَشِفُ خَفايا قَلبِهِ، فيَسجُدُ ويَعبُدُ اللهَ مُعتَرِفًا أنّ اللهَ بالحقيقَةِ بَينَكُم.
النظام في الكنيسة
26 فَماذا بَعدُ، أيّها الإخوَةُ؟ عِندَما تَجتَمِعونَ ولِكُلّ واحدٍ مِنكُم تَرنيمَةٌ أو تَعليمٌ أو وَحْيٌ أو رِسالةٌ بِلُغاتٍ أو تَرجَمَةٌ، فلْيكُنْ كُلّ شيءٍ لِلبُنيانِ. 27 وإذا تكَلّمتُم بِلُغاتٍ، فلْيتكَلّمْ مِنكُم اَثنانِ أو ثلاثةٌ على الأكثَرِ، واحدٌ بَعدَ الآخَرِ، وليكُنْ فيكُم مَنْ يُتَرجِمُ. 28 وإذا كانَ لا يُوجَدُ مُترجِمٌ، فَلْيصمُتِ المتكلّمُ بلغاتٍ في الكنيسةِ ويُحَدّثُ نَفسَهُ واللهَ. 29 أمّا الأنبـياءُ، فلْيتكَلّمْ مِنهُم اَثنانِ أو ثلاثةٌ، وليَحكُمِ الآخَرونَ. 30 وإنْ تَلَقّى غَيرُهُم مِنَ الحاضِرينَ وحْيًا مِنَ اللهِ، فلْيَصمُتْ مَنْ كانَ يَتكَلّمُ، 31 لأنّ في إمكانِكُم كُلّكُم أنْ تَتَنبّأوا، واحدًا بَعدَ الآخَرِ، ليتَعَلّمَ جميعُ الحاضِرينَ ويتَشَجّعوا. 32 فأرواحُ الأنبـياءِ خاضِعَةٌ لِلأنبـياءِ، 33 فما اللهُ إلهَ فوضى، بَلْ إلهُ السّلامِ.
وكما تَصمُتُ النّساءُ في جميعِ كنائِسِ الإخوَةِ القِدّيسينَ، 34 فلْتَصمُتْ نِساؤُكُم في الكنائسِ، فَلا يَجوزُ لَهُنّ التّكَلّمُ. وعلَيهنّ أنْ يَخضَعْنَ كما تَقولُ الشّريعةُ. 35 فإنْ أرَدْنَ أنْ يتَعَلّمنَ شيئًا، فلْيَسْألنَ أزواجَهُنّ في البَيتِ، لأنّهُ عَيبٌ على المَرأةِ أنْ تَتكَلّمَ في الكنيسةِ.
36 هَلْ صدَرَتْ عَنكُم كَلِمَةُ اللهِ، أمِ انتَهَتْ إلَيكُم وحدَكُم؟ 37 إنْ حَسِبَ أحدٌ نَفسَهُ نَبـيّا أو صاحِبَ مَوهِبَةٍ روحِيّةٍ أُخرى، فلْيَعلَمْ أنّ ما أكتُبُهُ إلَيكُم هوَ وَصِيّةُ الرّبّ، 38 فإنْ تَجاهَلَ ذلِكَ، فتَجاهَلوهُ.
39 فاَرغبوا إذًا، يا إخوَتي، في مَوهِبَةِ النّبوءَةِ ولا تَمنَعوا أحدًا أنْ يتكَلّمَ بِلُغاتٍ. 40 ولْيكُن كُلّ شيءٍ بِلَياقَةٍ ونِظامٍ.