Importanţa învierii lui Hristos
1 Vă aduc aminte, fraţilor, evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care, de altfel, staţi cu tărie, 2 prin care sunteţi mântuiţi, dacă o păstraţi aşa cum v-am vestit-o. Altfel, aţi crezut în zadar. 3 Căci v-am dat în primul rând ceea ce am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după cum au scris Scripturile, 4 şi că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după cum au scris Scripturile; 5 şi că i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; 6 apoi s-a arătat în acelaşi timp la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au adormit. 7 Apoi i s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; 8 În urma tuturor, ca unui prunc născut la timp nepotrivit, mi s-a arătat şi mie. 9 Fiindcă eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli şi nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu. 10 Însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt şi harul Lui care este în mine nu a fost degeaba, căci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine. 11 Deci, fie eu, fie ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
Învăţătură despre învierea morţilor
12 Dacă Hristos este vestit că a înviat din morţi, cum de spun unii dintre voi că nu există înviere din morţi? 13 Dacă nu există înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat! 14 Dacă Hristos nu a înviat, degeaba este şi propovăduirea noastră, degeaba este şi credinţa voastră. 15 Mai mult, suntem dovediţi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că L-a înviat pe Hristos, pe care Dumnezeu, dacă morţii nu învie, nu L-a înviat. 16 Căci dacă morţii nu învie, nici Hristos nu a înviat. 17 Iar dacă Hristos n-a înviat, deşartă este credinţa voastră şi sunteţi încă în păcatele voastre; 18 iar cei care au adormit în Hristos, au pierit. 19 Dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
20 Dar Hristos a înviat acum, fiind primul rod al învierii dintre cei adormiţi. 21 Şi pentru că printr-un om a venit moartea, tot printr-un om a venit şi învierea morţilor. 22 Căci precum în Adam toţi mor, la fel şi în Hristos toţi vor învia, 23 însă fiecare la rândul lui: Hristos rodul cel dintâi, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui. 24 Apoi va veni sfârşitul, când Domnul îi va da lui Dumnezeu Tatăl Împărăţia, când se va desfiinţa orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. 25 Fiindcă trebuie ca El să domnească până ce îi va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. 26 Şi va fi nimicit şi ultimul vrăjmaş, moartea. 27 Căci toate le-a supus sub picioarele Lui. Iar când zice că toate I-au fost supuse , este limpede că toate, afară însă de Cel care I-a supus Lui toate. 28 Iar când toate Îi vor fi supuse, atunci Fiul Însuşi se va supune Celui ce I-a supus Lui totul, ca Dumnezeu să fie totul în toate.
29 Deci ce vor face cei care se botează pentru cei morţi? Dacă morţii nu învie nicicum, atunci de ce se mai botează pentru ei? 30 Iar noi, noi de ce mai înfruntăm primejdii în fiecare clipă? 31 În fiecare zi stau în faţa morţii! Da, într-adevăr, fraţilor, jur pe cinstea pe care o primesc pentru voi în Hristos Iisus, Domnul nostru. 32 Dacă omeneşte vorbind , m-am luptat cu fiarele din Efes, ce folos aş avea dacă morţii nu ar învia?
Să mâncăm şi să bem
că mâine vom muri.
33 Nu vă amăgiţi!
Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.
34 Treziţi-vă cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi, fiindcă unii dintre voi nu au cunoaştere de Dumnezeu – spre ruşinea voastră o spun!
Trupul înviat
35 Dar poate cineva se întreabă: „Cum învie morţii? Cu ce trup vor veni?” 36 Om nesăbuit! Ceea ce semeni nu prinde viaţă decât dacă moare mai întâi. 37 Ceea ce semeni tu nu este trupul care va fi apoi, ci doar un grăunte, fie de grâu fie de altceva. 38 Dar Dumnezeu îi dă acelui grăunte un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe câte un trup. 39 Nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul omului, altul al animalului, altul al păsării, altul al peştelui. 40 Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este slava celor cereşti, alta a celor pământeşti. 41 Una este slava soarelui, alta este slava lunii, alta a stelelor. Fiindcă fiecare stea se deosebeşte de cealaltă.
42 Tot aşa este şi învierea morţilor: se seamănă în stricăciune, dar este înviat în neputrezire. 43 Se seamănă în necinste, dar învie în slavă; se seamănă în slăbiciune, dar învie în putere; 44 se seamănă un trup firesc, dar învie un trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc, 45 precum stă scris: omul cel dintâi, Adam, a fost făcut cu suflet viu ; iar Adam cel de pe urmă, cu Duh dătător de viaţă. 46 Deci nu a fost întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc. Iar cel duhovnicesc vine pe urmă. 47 Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. 48 Precum este cel pământesc, la fel sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul celui ceresc.
50 Eu zic aceasta, fraţilor: trupul şi sângele nu pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moşteneşte neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu toţi vom muri, dar toţi vom fi preschimbaţi 52 deodată, cât ai clipi din ochi, la trâmbiţa de apoi; căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nesupuşi putrezirii, iar noi vom fi preschimbaţi, 53 pentru că trebuie ca acest trup supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi acest trup muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Iar când acest trup supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi acest trup muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care stă scris:
Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55 Unde-ţi este, moarte, biruinţa?
Unde-ţi este, moarte, ghimpele?
56 Iar ghimpele morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea. 57 Să aducem mulţumire lui Dumnezeu, cel ce ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos. 58 De aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră nu este degeaba în Domnul.
قيامة المسيح
1 أُذَكّرُكُم، أيّها الإخوَةُ، بِالبِشارَةِ التي حَمَلتُها إلَيكُم وقَبِلتُموها ولا تَزالونَ ثابِتينَ علَيها، 2 وبِها تَخلُصونَ إذا حَفِظتُموها كما بَشّرْتُكم بِها، وإلاّ فأنتُم آمَنتُم باطِلاً.
3 سلّمْتُ إلَيكُم قَبلَ كُلّ شيءٍ ما تَلَقّيتُهُ، وهوَ أنّ المَسيحَ ماتَ مِنْ أجلِ خَطايانا كما جاءَ في الكتُبِ، 4 وأنّهُ دُفِنَ وقامَ في اليومِ الثّالثِ كما جاءَ في الكُتُبِ، 5 وأنّهُ ظهَرَ لِبُطرُسَ ثُمّ لِلرّسُلِ الاثنَي عشَرَ، 6 ثُمّ ظهَرَ لأكثَرَ مِنْ خَمسِ مِئةِ أَخٍ معًا لا يَزالُ مُعظَمُهُم حيّا وبَعضُهُم ماتوا، 7 ثُمّ ظهَرَ لِـيَعقوبَ، ثُمّ لِجَميعِ الرّسُلِ، 8 حتى ظَهَرَ لي آخِرًا أنا أيضًا كأنّي سِقْطٌ.
9 فما أنا إلاّ أصغَرُ الرّسُلِ، ولا أحسَبُ نَفسي أهلاً لأنْ يَدعوَني أحَدٌ رَسولاً لأنّي اَضطَهَدتُ كنيسةَ اللهِ، 10 وبِنِعمَةِ اللهِ أنا ما أنا علَيهِ الآنَ، ونِعمَتُهُ علَيّ ما كانَت باطِلَةً، بَلْ إنّي جاهَدتُ أكثَرَ مِنْ سائِرِ الرّسُلِ كُلّهِم، وما أنا الذي جاهَدتُ، بَلْ نِعمَةُ اللهِ التي هِيَ مَعي. 11 أكُنتُ أنا أم كانُوا هُم، هذا ما نُبَشّرُ بِه وهذا ما بِه آمَنتُم.
قيامة الأموات
12 وما دُمنا نُبَشّرُ بأنّ المَسيحَ قامَ مِنْ بَينِ الأمواتِ، فكيفَ يَقولُ بَعضُكُم إنّ الأمواتَ لا يَقومونَ؟ 13 إنْ كانَ الأمواتُ لا يَقومونَ، فالمَسيحُ ما قامَ أيضًا. 14 وإنْ كانَ المَسيحُ ما قامَ، فتَبشيرُنا باطِلٌ وإيمانُكُم باطِلٌ، 15 بَلْ نكونُ شُهودَ الزّورِ على اللهِ، لأنّنا شَهِدْنا على اللهِ أنّهُ أقامَ المَسيحَ وهوَ ما أقامَهُ، إنْ كانَ الأمواتُ لا يَقومونَ. 16 فإذا كانوا لا يَقومونَ، فالمَسيحُ ما قامَ أيضًا. 17 وإذا كانَ المَسيحُ ما قامَ، فإيمانُكُم باطِلٌ وأنتُم بَعدُ في خَطاياكُم. 18 وكذلِكَ الذينَ ماتوا في المَسيحِ هَلَكوا. 19 وإذا كانَ رَجاؤُنا في المَسيحِ لا يَتَعَدّى هذِهِ الحياةَ، فنَحنُ أشقى النّاسِ جميعًا.
20 لكِنّ الحقيقَةَ هِيَ أنّ المَسيحَ قامَ مِنْ بَينِ الأمواتِ هوَ بِكرُ مَنْ قامَ مِنْ رُقادِ المَوتِ. 21 فالمَوتُ كانَ على يَدِ إنسانٍ، وعلى يَدِ إنسانٍ تكونُ قيامَةُ الأمواتِ. 22 وكما يَموتُ جميعُ النّاسِ في آدمَ، فكذلِكَ هُم في المَسيحِ سَيحيَوْنَ،
23 ولكِنْ كُلّ واحدٍ حسَبَ رُتبَتِه. فالمَسيحُ أوّلاً لأنّهُ البِكرُ، ثُمّ الذينَ هُمْ للمَسيحِ عِندَ مَجيئِهِ. 24 ويكونُ المُنتَهى حينَ يُسَلّمُ المَسيحُ المُلْكَ إلى اللهِ الآبِ بَعدَ أنْ يُبـيدَ كُلّ رئاسَةٍ وكُلّ سُلطَةٍ وقُوّةٍ. 25 فلا بُدّ لَه أنْ يَملِكَ حتى يَضَعَ جميعَ أعدائِهِ تَحتَ قدَمَيهِ. 26 والموتُ آخِرُ عَدُوّ يُبـيدُه. 27 فالكِتابُ يَقولُ إنّ اللهَ «أخضَعَ كُلّ شَيءٍ تَحتَ قدَمَيهِ». وعِندَما يَقولُ: «أخضَعَ كُلّ شيءٍ»، فمِنَ الواضِحِ أنّهُ يَستَثني اللهَ الآبَ الذي أخضَعَ كُلّ شيءٍ لِلمَسيحِ. 28 ومتى خضَعَ كُلّ شيءٍ للاَبنِ، يَخضَعُ هوَ نَفسُهُ للهِ الذي أخضَعَ لَه كُلّ شيءٍ، فيكونُ اللهُ كُلّ شيءٍ في كُلّ شيءٍ.
29 وإذا كانَ الأمواتُ لا يَقومونَ، فماذا يَنفَعُ الذينَ يَقبَلونَ المَعمودِيّةَ مِنْ أجِلِ الأمواتِ؟ لِماذا يتَعَمّدونَ مِنْ أجلِهِم؟ 30 ولِماذا نَتَعرّضُ نَحنُ لِلخَطَرِ كُلّ حينٍ؟ 31 فأنا أذوقُ المَوتَ كُلّ يومٍ. أقولُ هذا، أيّها الإخَوةُ، بِما لي مِنْ فَخرٍ بِكُم في المَسيحِ يَسوعَ ربّنا. 32 فإذا كُنتُ صارَعتُ الوحوشَ في أفسسَ لِغَرَضٍ بَشَرِيّ، فما الفائِدَةُ لي؟ وإذا كانَ الأمواتُ لا يَقومونَ، فلنَقُلْ معَ القائِلينَ: «تَعالَوا نأكُلُ ونَشرَبُ، فغَدًا نَموتُ».
33 لا تَضِلّوا: «المُعاشَرَةُ السّيّئَةُ تُفسِدُ الأخلاقَ الحسَنَةَ». 34 عودوا إلى وعيِكُمُ السّليمِ ولا تَخطَأوا، لأنّ بَعضَكُم يَجهَلُ اللهَ كُلّ الجَهلِ. أقولُ هذا لِتَخجَلوا.
قيامة الجسد
35 ويسألُ أحدُكُم: «كيفَ يَقومُ الأمواتُ، وفي أيّ جِسْمٍ يَعودونَ؟» 36 يا لكَ مِنْ جاهِلٍ! ما تَزرَعُهُ لا يَحيا إلاّ إذا مات. 37 وما تَزرَعُهُ هوَ مُجرّدُ حَـبّةٍ مِنَ الحِنطَةِ مَثلاً، أو غَيرِها مِنَ الحُبوبِ، لا جِسم النّبتَةِ كما سَيكونُ، 38 واللهُ يَجعَلُ لَها جِسمًا كما يَشاءُ، لِكُلّ حَـبّةٍ جِسمٌ خاصّ. 39 وما الأجسامُ الحَـيّةُ كُلّها سَواءً، فللإنسانِ جِسمٌ ولِلحيوانِ جِسمٌ آخرُ، ولِلطيرِ جِسمٌ ولِلسّمكِ جِسمٌ آخرُ. 40 وهُناكَ أجسامٌ سَماوِيّةٌ وأجسامٌ أرضِيّةٌ. فلِلأجسامِ السّماوِيّةِ بَهاءٌ، وللأجسامِ الأرضِيّةِ بَهاءٌ آخَرُ. 41 الشّمسُ لَها بَهاءٌ والقَمَرُ لَه بَهاءٌ آخَرُ، ولِلنّجومِ بَهاؤُها، وكُلّ نَجمٍ يَختَلِفُ بِبَهائِهِ عَنِ الآخَرِ. 42 وهذِهِ هِيَ الحالُ في قيامَةِ الأمواتِ: يُدفَنُ الجِسمُ مائِتًا ويَقومُ خالِدًا. 43 يُدفَنُ بِلا كرامَةٍ ويَقومُ بِمَجدٍ. يُدفَنُ بِضُعفٍ ويَقومُ بِقُوّةٍ. 44 يُدفَنُ جِسمًا بَشَرِيّا ويَقومُ جِسمًا روحانِـيّا. وإذا كانَ هُناكَ جِسمٌ بَشَرِيّ، فهُناكَ أيضًا جِسمٌ روحانِـيّ. 45 فالكِتابُ يَقولُ: «كانَ آدمُ الإنسانُ الأوّلُ نَفسًا حَـيّةً»، وكانَ آدمُ الأخيرُ رُوحًا يُحيـــي. 46 فما كانَ الرّوحانيّ أوّلاً، بَلِ البَشَرِيّ، وكانَ الرّوحانِـيّ بَعدَهُ. 47 الإنسانُ الأوّلُ مِنَ التّرابِ فهوَ أرضِيّ، والإنسانُ الآخَرُ مِنَ السّماءِ. 48 فعَلى مِثالِ الأرضِيّ يكونُ أهلُ الأَرضِ، وعلى مِثالِ السّماويّ يكونُ أهلُ السّماءِ. 49 ومِثلَما لَبِسنا صُورَةَ الأرضِيّ، فكذلِكَ نَلبَسُ صُورةَ السّماوِيّ.
50 أقولُ لكُم، أيّها الإخوَةُ، إنّ اللّحمَ والدّمَ لا يُمكِنُهُما أنْ يَرِثا مَلكوتَ اللهِ، ولا يُمكِنُ لِلموتِ أنْ يَرِثَ الخُلودَ.
51 واَسمَعوا هذا السّرّ: لا نَموتُ كُلّنا، بَلْ نَتَغَيّرُ كُلّنا، 52 في لَحظَةٍ وطَرفَةِ عَينٍ، عِندَ صَوتِ البوقِ الأخيرِ، لأنّ صَوتَ البوقِ سيَرتَفِـعُ، فيَقومُ الأمواتُ لابسينَ الخُلودَ ونَحنُ نَتَغَيّرُ. 53 فلا بُدّ لِهذا المائِتِ أنْ يَلبَسَ ما لا يَموتُ، ولِهذا الفاني أنْ يَلبَسَ ما لا يَفنى. 54 ومتى لَبِسَ هذا المائِتُ ما لا يَموتُ، ولَبِسَ هذا الفاني ما لا يَفنى، تَمّ قَولُ الكِتابِ: «الموتُ اَبتَلَعَهُ النّصرُ». 55 فأينَ نَصرُكَ يا موتُ؟ وأينَ يا موتُ شوكَتُكَ؟ 56 وشوكَةُ الموتِ هِيَ الخَطيئَةُ، وقُوّةُ الخَطيئَةِ هِـيَ الشّريعةُ. 57 فالحمدُ للهِ الذي مَنَحنا النّصرَ بِرَبّنا يَسوعَ المَسيحِ.
58 فكونوا، يا إخوَتي الأحِبّاءَ، ثابِتينَ راسِخينَ، مُجتَهِدينَ في عَمَلِ الرّبّ كُلّ حينٍ، عالِمينَ أنّ جَهدَكُم في الرّبّ لا يَضيعُ.
