Slujirea apostolilor
1 Aşa trebuie să fim noi socotiţi de fiecare om, ca slujitori ai lui Hristos şi administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2 Iar de la administratori se cere mai ales ca fiecare să fie găsit credincios. 3 Mie nu îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de judecăţile de zi cu zi ale oamenilor. Şi nici măcar eu nu mă judec pe mine însumi, 4 căci nu mă ştiu vinovat în nici un fel. Dar nu mă voi îndreptăţi prin aceasta, pentru că cel ce mă judecă este Domnul. 5 De aceea, nu judecaţi nimic înainte de vreme, până nu va veni Domnul, care va şi lumina cele ascunse ale întunericului şi va da pe faţă gândurile inimilor; şi atunci fiecare va primi laudă de la Dumnezeu.
6 Aceste lucruri, fraţilor, le-am spus despre mine şi Apolo, dar pentru folosul vostru, ca să învăţaţi de la noi să nu cugetaţi mai presus de cele ce sunt scrise, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. 7 Căci cine te deosebeşte pe tine de alţii? Şi ce ai tu fără să fi primit? Iar dacă ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu ai fi primit? 8 Iată-vă, sunteţi sătui! Iată, v-aţi îmbogăţit, aţi început să domniţi fără noi! Măcar de-aţi fi domnit cu folos, ca să domnim şi noi cu voi! 9 Socot însă că Dumnezeu ne-a arătat pe noi, apostolii, drept cei mai de pe urmă, ca pe nişte osândiţi la moarte, pentru că am ajuns un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. 10 Noi suntem nebuni pentru Hristos, voi înţelepţi în Hristos; noi suntem slabi, voi sunteţi tari; voi sunteţi slăviţi, noi suntem lipsiţi de orice cinstire. 11 Chiar şi în ceasul de acum stăm flămânzi şi însetaţi, goi şi pălmuiţi, pribegim 12 şi trudim, lucrând cu mâinile noastre. Dacă suntem ocărâţi, binecuvântăm, dacă suntem prigoniţi, răbdăm, 13 dacă ne ponegresc, ne rugăm. Acum am ajuns ca un gunoi pentru lume, ca pulberea călcată de toţi.
14 Nu vă scriu acestea ca să vă ruşinez, ci vă sfătuiesc ca pe copiii mei preaiubiţi. 15 Fiindcă şi dacă aţi avea mii de învăţători în Hristos, nu aveţi mai mulţi părinţi; iar în Hristos Iisus eu v-am născut, prin evanghelie. 16 Aşadar, vă rog: Urmaţi-mi exemplul! 17 De aceea vi l-am trimis pe Timotei, care îmi este fiu preaiubit şi credincios în Domnul şi care vă va aminti căile mele în Domnul Hristos Iisus, aşa cum învăţ eu peste tot, în întreaga Biserică. 18 Şi pentru că n-am mai venit pe la voi, unii s-au semeţit. 19 Însă, dacă va vrea Domnul, voi veni la voi grabnic şi voi cunoaşte nu vorbele lor, ci puterea lor. 20 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvinte, ci în putere. 21 Ce vreţi? Să vin la voi cu toiagul, sau cu duhul iubirii şi al blândeţii?
رسل المسيح
1 فليَعتَبِرْنا النّاسُ خُدّامًا لِلمسيحِ ووُكلاءَ أسرارِ اللهِ. 2 وكُلّ ما يُطلَبُ مِنَ الوُكلاءِ أنْ يكونَ كُلّ واحدٍ مِنهُم أمينًا. 3 وأنا لا يَهُمّني كثيرًا أنْ تَدينوني أنتُم أو أيّ مَحكَمَةٍِ بَشرِيّةٍ، بَلْ لا أدينُ نَفسي، 4 فضَميري لا يُــؤنّبُني بِشيءٍ، إلاّ أنّ هذا لا يُبرّرُني، وإنّما ديّاني الرّبّ. 5 فلا تَحكُموا على أحدٍ قَبلَ الأوانِ، حتى يَجيءَ الرّبّ الذي يُنيرُ ما خَفِـيَ في الظّلامِ ويكْشِف نِـيّاتِ القُلوبِ، فيَنال كُلّ واحدٍ مِنَ اللهِ ما يَستَحِقّهُ مِنَ المَديحِ.
6 وأنا لأجلِكُم، أيّها الإخوَةُ، جَعَلْتُ مِنْ نَفْسي ومِنْ أبلّوسَ مِثالاً لِتتَعَلّموا بِنا «أنْ تُحافِظوا على الأُصولِ»، كما هوَ مكتوبٌ. فلا يكُنْ فيكُم مَنْ يَعتَزّ بِواحدٍ مِنْ دونِ الآخَرِ. 7 فمَنْ مَيّزَكَ أنتَ على غَيرِكَ؟ وأيّ شَيءٍ لكَ ما نِلتَهُ مِنَ اللهِ؟ فإنْ كُنْتَ نِلتَهُ، فلِماذا تَفتَخِرُ كأنّكَ ما نِلتَهُ؟
8 والآنَ شَبِعتُم واَغتَنَيتُم! صِرتُم مُلوكًا مِنْ دُونِنا! ويا لَيتكُم كُنتُم بالفِعلِ مُلوكًا حتى نُشارِكَكُم في المُلْكِ! 9 فأنا أرى أنّ اللهَ جَعَلَنا نَحنُ الرّسُلَ أدنى النّاسِ مَنزِلَةً كالمَحكومِ علَيهِم بالمَوتِ عَلانيَةً، لأنّنا صِرنا مَشهَدًا لِلعالَمِ، لِلمَلائِكَةِ والنّاسِ. 10 نَحنُ حَمقى مِنْ أجلِ المَسيحِ وأنتُم عُقَلاءُ في المَسيحِ. نَحنُ ضُعَفاءُ وأنتُم أقوياءُ. أنتُم مُكرّمونَ ونَحنُ مُحتَقَرونَ. 11 ولا نَزالُ إلى هذِهِ السّاعَةِ نُعاني الجُوعَ والعَطَشَ والعُرْيَ والضَرْبَ والتَشَرّدَ، 12 ونَتعَبُ في العَمَلِ بأيدينا. نَرُدّ الشّتيمةَ بالبَركَةِ، والاضطِهادَ بالصّبْرِ، 13 والافتِراءَ بالنّصحِ. صِرْنا أشبَهَ ما يكونُ بِقَذارَةِ العالَمِ ونِفايَةِ كُلّ شيءٍ.
14 لا أكتُبُ هذا لأجعلَكُم تَخجَلونَ، بَلْ لأنصَحَكُم نَصيحَتي لأبنائي الأحبّاءِ. 15 فلَوْ كانَ لكُم في المَسيحِ عَشرَةُ آلافِ مُرشِدٍ، فما لكُم آباءٌ كَثيرونَ، لأنّي أنا الذي ولَدَكُم في المَسيحِ يَسوعَ بالبِشارَةِ التي حَمَلتُها إلَيكُم. 16 فأُناشِدُكُم أنْ تَقتَدُوا بـي. 17 ولذلِكَ أرسَلْتُ إلَيكُم تيموثاوُسَ، اَبني الحبـيبَ الأمينَ في الرّبّ، وهوَ يُذكّرُكُم بِسيرَتي في المَسيحِ يَسوعَ، كما أُعَلّمُها في كُلّ مكانٍ في جميعِ الكنائسِ.
18 ظَنّ بَعضُكم أنّي لَنْ أَجيءَ الآنَ إلَيكُم فاَنتَفَخوا مِنَ الكِبرياءِ، 19 ولكِنّي سأجيءُ قَريبًا إنْ شاءَ الرّبّ، فأعرِف لا ما يَقولُهُ هَؤُلاءِ المُتكَبّرونَ، بَلْ ما يَفعلونَهُ. 20 فَمَلكوتُ اللهِ لا يكونُ بالكلامِ، بَلْ بالفِعلِ. 21 أيّما تُفضّلونَ؟ أنْ أجيءَ إلَيكُم بالعَصا أمْ بالمَحبَةِ ورُوحِ الوَداعَةِ؟