Mielul divin şi cele şapte peceţi
1 Şi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron o carte scrisă şi pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi. 2 Şi am văzut un înger puternic vestind cu glas răsunător: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-I desfacă peceţile?” 3 Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu era în stare să deschidă cartea şi nici să se uite în ea. 4 Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu a fost găsit vrednic să deschidă cartea şi nici să se uite în ea. 5 Şi unul din bătrâni mi-a spus: „Nu plânge! Iată, Leul din tribul lui Iuda, vlăstarul lui David, El a învins ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.”
6 Şi am văzut un Miel stând ca înjunghiat în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe şi în mijlocul bătrânilor, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în toată lumea. 7 El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron. 8 Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare o harpă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. 9 Ei cântau o cântare nouă, spunând:
Vrednic eşti să iei cartea
şi să-I desfaci peceţile,
pentru că ai fost înjunghiat
şi cu sângele Tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu
oameni din fiecare seminţie şi limbă şi neam şi popor
10 şi i-ai făcut împărăţie şi preoţi ai Dumnezeului nostru
şi ei vor domni peste pământ.
11 M-am uitat şi am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al fiinţelor şi al bătrânilor, iar numărul lor era miriade de miriade şi mii de mii. 12 Ei spuneau cu glas răsunător:
Vrednic este Mielul cel înjunghiat să primească
puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria
şi cinstea şi slava şi binecuvântarea.
13 Şi am auzit toate făpturile care sunt în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare, pe toate câte sunt în ele zicând:
Celui care şade pe tron şi Mielului
să fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea,
în vecii vecilor!
14 Şi cele patru fiinţe spuneau: „Amin!”, iar bătrânii au căzut la pământ şi s-au închinat.
الكتاب والحمل
1 ورأيتُ بـيَمينِ الجالِسِ على العَرشِ كِتابًا مَخطوطًا مِنَ الدّاخِلِ والخارِجِ، مَختومًا بِسَبعَةِ خُتومٍ، 2 ورَأيتُ ملاكًا جبّارًا يُنادي بأعلى صوتِهِ: «مَنِ الذي يَحِقّ لَه أنْ يَفتَحَ الكِتابَ ويَفُضّ خُتومَهُ؟» 3 فما قَدِرَ أحَدٌ في السّماءِ ولا في الأرضِ ولا تَحتَ الأرضِ أنْ يَفتَحَ الكِتابَ ويَنظُرَ ما فيهِ. 4 فبَكيتُ كَثيرًا لأنّهُ تَعَذّرَ وُجودُ مَنْ يَحِقّ لَه أنْ يَفتَحَ الكِتابَ ويَنظُرَ ما فيهِ. 5 فقالَ لي واحدٌ مِنَ الشّيوخِ: «لا تَبكِ. غَلَبَ الأسَدُ الذي مِنْ عَشيرَةِ يَهوذا ونَسلِ داودَ، وهوَ سَيَفتَحُ الكِتابَ ويَفُضّ خُتومَهُ السّبعةَ».
6 ورَأيتُ بَينَ العَرشِ والكائناتِ الحيّةِ الأربعَةِ وبَينَ الشّيوخِ حَمَلاً واقِفًا كأنّهُ مَذبوحٌ، لَه سَبعةُ قُرونٍ وسَبعُ عُيونٍ هِـيَ أرواحُ اللهِ السّبعَةُ التي أرسَلَها إلى العالَمِ كُلّه. 7 فجاءَ الحَمَلُ وأخَذَ الكِتابَ مِنْ يَمينِ الجالِسِ على العَرشِ. 8 ولمّا أخَذَ الكِتابَ، سجَدَ الكائناتُ الحيّةُ الأربعةُ والشّيوخُ الأربعةُ والعِشرونَ لِلحَمَلِ. وكانَ معَ كُلّ واحدٍ مِنهُم قيثارَةٌ وكُؤوسٌ مِنْ ذَهَبٍ مَملوءَةٌ بِالبَخورِ، هِـيَ صَلَواتُ القِدّيسينَ. 9 وكانوا يُنشِدونَ نَشيدًا جَديدًا فيَقولونَ:
«أنتَ الذي يَحِقّ لَه
أنْ يأخُذَ الكِتابَ ويَفُضّ خُتومَه!
لأنّكَ ذُبِحْتَ واَفتَدَيْتَ أُناسًا للهِ بِدَمِكَ
مِنْ كُلّ قَبـيلَةٍ ولِسانٍ وشَعبٍ وأُمّةٍ،
10 وجَعَلتَ مِنهُم مَلكوتًا وكَهنَةً لإلهِنا يَملِكونَ على الأرضِ».
11 ونَظَرتُ، فسَمِعتُ أصواتَ كثيرٍ مِنَ الملائِكَةِ وهُم يُحيطونَ بِالعَرشِ وبالكائناتِ الحيّةِ الأربعةِ والشّيوخِ، وكانَ عدَدُهُم آلافًا مُؤلّفَةً، 12 وهُم يُرَتّلونَ بأعلى صَوتِهِم:
«الحَمَلُ المَذبوحُ يَحِقّ لَه
أنْ يَنالَ القُدرَةَ والغِنى
والحِكمَةَ والجبَروتَ والإكرامَ،
لَه المَجدُ والحَمدُ!»
13 وسَمِعتُ كُلّ خَليقَةٍ في السّماءِ والأرضِ وتَحتَ الأرضِ وفي البحرِ والكونِ كُلّهِ تَقولُ:
«لِلجالِسِ على العَرشِ ولِلحَمَلِ
الحَمدُ والإكرامُ والمَجدُ
والجَبَروتُ إلى أبَدِ الدّهورِ».
14 فَقالَ الكائناتُ الحيّةُ الأربَعةُ: «آمين!» وركَعَ الشّيوخُ ساجِدينَ.
