1 Urmaţi-mă în toate, după cum şi eu Îl urmez pe Hristos.
Atitudinea la închinare
2 Vă laud că vă amintiţi de toate cuvintele mele şi ţineţi învăţăturile pe care vi le-am transmis aşa cum vi le-am dat. 3 Vreau să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu. 4 Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte capul. 5 Orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul. Fiindcă este totuna cu a se tunde. 6 Căci dacă o femeie nu îşi acoperă capul, să se şi tundă de tot; iar dacă pentru o femeie este ruşinos să-şi taie părul sau să se tundă, atunci să îşi acopere şi capul. 7 Fiindcă bărbatul nu e dator să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu. Iar femeia este slava bărbatului. 8 Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat 9 şi nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea, din pricina îngerilor, femeia este datoare să aibă pe cap semnul stăpânirii. 11 Acum însă, în Domnul, nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12 Fiindcă aşa cum femeia este din bărbat, la fel şi bărbatul este prin femeie. Şi toate sunt de la Dumnezeu. 13 Judecaţi voi înşivă: se cade ca femeia să se roage cu capul neacoperit? 14 Nu vă învaţă chiar firea lucrurilor că este o necinstire pentru bărbat dacă îşi lasă părul lung 15 şi este o slavă pentru femeie dacă îşi lasă părul lung? Fiindcă părul i-a fost dat ca acoperământ. 16 Deci, dacă îi place cuiva să se certe, noi nu avem un astfel de obicei, nici Bisericile lui Dumnezeu.
Abuzuri la masa Domnului
17 Poruncindu-vă aceasta, nu vă laud, fiindcă vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău. 18 În primul rând aud că atunci când vă adunaţi în Biserică există între voi dezbinări, şi în parte cred. 19 Căci trebuie să fie între voi şi erezii, ca să se arate între voi cei încercaţi. 20 Aşadar, atunci când vă adunaţi în acelaşi loc, nu puteţi mânca cum se cuvine Cina Domnului; 21 fiindcă fiecare se grăbeşte să-şi mănânce mâncarea sa şi astfel unul rămâne flămând, în timp ce altul se îmbată. 22 Nu aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau oare vreţi să vă bateţi joc de Biserica lui Dumnezeu şi să îi faceţi pe cei ce nu au să se ruşineze? Ce să vă mai zic? Să vă laud? Pentru asta nu vă laud.
Instituirea Cinei Domnului
23 Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat şi vouă; că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine 24 şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi. Faceţi aceasta spre amintirea Mea. 25 La fel, după Cină, a luat şi paharul, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu. Aceasta să faceţi, de fiecare dată când veţi bea, spre amintirea Mea. 26 Fiindcă de fiecare dată când veţi mânca această pâine şi veţi bea paharul, voi vestiţi moartea Domnului până când El va veni.
Condiţiile participării la Cina Domnului
27 Astfel, oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. 28 Fiecare însă să se judece pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29 Fiindcă acela care mănâncă şi bea cu nevrednicie, fără să ţină seama că este trupul Domnului, îşi mănâncă şi îşi bea pedeapsa. 30 Din această pricină sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, iar unii au şi murit. 31 Dacă ne-am judeca noi înşine, nu am mai fi judecaţi. 32 Dar, când suntem judecaţi de Domnul, suntem şi pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea. 33 Astfel, fraţii mei, atunci când vă adunaţi împreună ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. 34 Dacă vreunuia îi este foame, să mănânce acasă, ca în felul acesta să nu vă adunaţi spre pedeapsă. Iar pe celelalte le voi rândui atunci când voi veni.
1 إقتَدوا بـي مِثلَما أقتَدي أنا بالمَسيحِ.
تغطية الرأس
2 أمدَحُكُم لأنّكُم تَذكُروني دَومًا وتُحافِظونَ على التّقاليدِ كما سَلّمْتُها إلَيكُم. 3 لكِنّي أُريدُ أنْ تَعرِفوا أنّ المَسيحَ رأْسُ الرّجُلِ، والرّجُلَ رأْسُ المرأةِ، والله رأْسُ المَسيحِ. 4 فكُلّ رَجُلٍ يُصَلّي أو يَتَنَــبّأُ وهوَ مُغَطّى الرّأْسِ يُهينُ رأْسَهُ، أيِ المَسيحَ، 5 وكُلّ اَمرأةٍ تُصلّي أو تَتَنــبّأُ وهِـيَ مَكشوفَةُ الرّأْسِ تُهينُ رأْسَها، أيِ الرّجُلَ، كما لَو كانَت مَحلوقَةَ الشّعرِ. 6 وإذا كانَتِ المرأةُ لا تُغَطّي رأْسَها، فأَولى بِها أنْ تَقُصّ شَعرَها، ولكن إذا كانَ مِنَ العارِ على المرأةِ أنْ تَقُصّ شَعرَها أو تَحلِقَهُ، فعلَيها أنْ تُغَطّيَ رأْسَها. 7 ولا يَجوزُ لِلرّجُلِ أنْ يُغَطّيَ رأْسَهُ لأنّهُ صُورَةُ اللهِ ويَعكِسُ مَجدَهُ، وأمّا المرأةُ فتَعكِسُ مَجدَ الرّجُلِ. 8 فَما الرّجُلُ مِنَ المرأةِ، بَلِ المرأةُ مِنَ الرّجُلِ، 9 وما خَلَقَ اللهُ الرّجُلَ مِنْ أجلِ المرأةِ، بَل خَلَقَ المرأةَ مِنْ أجلِ الرّجُلِ. 10 لذلِكَ يَجِبُ علـى المرأةِ أنْ تُغطّيَ رأسَها علامَةَ الخُضوعِ، مِنْ أجلِ المَلائِكَةِ. 11 ففي الرّبّ لا تكون المرأةُ مِنْ دونِ الرّجُلِ، ولا الرّجُلُ مِنْ دون المرأةِ. 12 لأنّهُ إذا كانَتِ المرأةُ مِنَ الرّجُلِ، فالرّجُلُ تَلِدُهُ المرأةُ، وكُلّ شيءٍ مِنَ اللهِ.
13 فاَحكُموا أنتُم لأنفُسِكُم: هَلْ يَليقَ بِالمرأةِ أنْ تُصَلّيَ للهِ وهِيَ مَكشوفَةُ الرّأْسِ؟ 14 أما تُعَلّمُكُمُ الطّبـيعَةُ نَفسُها أنّهُ مِنَ العارِ على الرّجُلِ أنْ يُطيلَ شَعرَهُ، 15 ولكِنْ مِنَ الفَخرِ لِلمرأةِ أنْ تُطيلَ شَعرَها؟ لأنّ اللهَ جَعَلَ الشّعرَ سِترًا لها. 16 فإنْ أرادَ أحَدٌ أنْ يُعارِضَ، فما هذا مِنْ عادَتِنا ولا مِنْ عادَةِ كنائِسِ اللهِ.
عشاء الرب
(متى 26:26-29، مرقس 14:22-25، لوقا 22:14-20)17 لكِنّي في ما يَتبَعُ مِنَ الوصايا لا أمدَحُكُم، لأنّ اَجتِماعاتِكُم تَضُرّ أكثَرَ مِمّا تَنفَعُ. 18 فأوّلُ كُلّ شيءٍ، بَلَغَني أنّكُم حينَ تَجتَمِـعُ كَنيسَتُكُم تَنقَسِمونَ شِيَعًا. وأنا أُصدّقُ هذا بَعضَ التّصديقِ، 19 لأنّهُ لا بُدّ مِنَ البِدَعِ فيما بَينَكُم لِـيَظهَرَ فيكُم الثّابِتونَ في الإيمانِ. 20 وأنتُم لا تأكلونَ عَشاءَ الرّبّ حينَ تَجتَمِعونَ، 21 بَلْ يأكُلُ كُلّ واحِدٍ مِنكُم عَشاءَهُ الخاصَ، فيَجوعُ بَعضُكُم ويَسكَرُ آخَرونَ. 22 أما لكُم بُيوتٌ تأكُلونَ فيها وتَشرَبونَ؟ أم إنّكُم تَستَخِفّونَ بِكَنيسَةِ اللهِ وتُهينونَ الفُقَراءَ؟ فَماذا أقولُ لكُم؟ هَلْ أمدَحُكُم؟ لا، أنا لا أمدَحُكُم في هذا الأمرِ.
23 فأنا مِنَ الرّبّ تَسَلّمتُ ما سَلّمتُهُ إلَيكُم، وهوَ أنّ الرّبّ يَسوعَ في اللّيلَةِ التي أُسلِمَ فيها أخَذَ خُبزًا 24 وشكَرَ وكَسَرهُ وقالَ: «هذا هوَ جَسَدي، إنّه لأجلِكُم. إعمَلوا هذا لِذِكري». 25 وكذلِكَ أخَذَ الكأسَ بَعدَ العَشاءِ وقالَ: «هذِهِ الكأسُ هِيَ العَهدُ الجَديدُ بِدَمي. كُلّما شَرِبتُم، فاَعمَلوا هذا لِذِكري». 26 فأنتُم كُلّما أكَلتُم هذا الخُبزَ وشَرِبتُم هذِهِ الكأسَ تُخبِرونَ بِمَوتِ الرّبّ إلى أنْ يَجيءَ. 27 فمَنْ أكَلَ خُبزَ الرّبّ أو شَرِبَ كأسَهُ وما كانَ أهلاً لَهما خَطِـئَ إلى جسَدِ الرّبّ ودَمِهِ.
28 فليَمتَحِنْ كُلّ واحِدٍ نَفسَهُ، ثُمّ يأكُل مِنْ هذا الخُبزِ ويَشرَب مِنْ هذِهِ الكأْسِ، 29 لأنّ مَنْ أكَلَ وشَرِبَ وهوَ لا يُراعي جسَدَ الرّبّ، أكَلَ وشَرِبَ الحُكمَ على نَفسِهِ. 30 ولذلِكَ كَثُرَ فيكُمُ المَرضى والضّعَفاءُ وماتَ بَعضُكُم. 31 فلَو كُنّا نَمتحِنُ أنفُسَنا، لتَجَنّبنا الحُكمَ علَينا. 32 ولكِنّ الرّبّ يَحكُمُ علَينا ويُؤدّبُنا لِئَلاّ يَدينَنا معَ سائِرِ العالَمِ.
33 فمَتى اَجتَمَعتُم يا إخوَتي لِتناولِ العَشاءِ، فلْيَنتَظِرْ بَعضُكُم بَعضًا. 34 وإذا كانَ أحدُكُم جائِعًا فليأْكُلْ في بَيتِه، لِئَلاّ يكونَ اَجتِماعُكُم سَبَــبًا لِلحُكمِ علَيكُم. أمّا ما بَقِـيَ مِنَ المَسائِلِ، فعِندَ مَجيئي أنْظُر فيها.