الإمْرَأَةُ المَجِيدَةُ وَالتِّنِّين
1 وَظَهَرَتْ فِي السَّمَاءِ آيَةٌ عَظِيمَةٌ، امْرَأةٌ مُلْتَحِفَةٌ بِالشَّمْسِ وَالقَمَرُ تَحْتَ قَدَمَيْهَا وَعَلَى رَأْسِهَا إِكْلِيلٌ مِنْ اثْنَي عَشَرَ كَوْكَبًا، 2 وَهِيَ حُبْلَى تَصِيحُ مِنْ أَلَمْ المَخَاضِ وَتَتَوَجَّعُ وَهِيَ تَلِدُ. 3 وَظَهَرَتْ آيَةٌ أُخْرَى فِي السَّمَاءِ: تِنِّينٌ أَحْمَرُ عَظِيمٌ لَهُ سَبْعَةُ رُؤُوسٍ وَعَشَرَةُ قُرُونٍ وَعَلَى رُؤُوسِهِ سَبْعَةُ تِيجَانٍ 4 وَقَدْ جَرَّ ذَنَبُهُ ثُلْثَ كَوَاكِبِ السَّمَاءِ وَأَلَقَاهَا إِلَى الأَرْضِ. وَوَقَفَ التِّنِّينُ قُبَالَةَ المَرْأَةِ المُشْرِفَةِ عَلَى الوِلاَدَةِ لِيَبْتَلِعَ وَلَدَهَا عِنْدَمَا تَلِدُهُ. 5 فَوَلَدَت وَلَدًا ذَكَرًا هُوَ مُزْمِعٌ أَنْ يَرْعَى جَمِيعَ الأُمَمْ بِعَصًا مِنْ حَدِيد، فَاخْتُطِفَ وَلَدُهَا إِلَى اللّهِ وَإِلَى عَرْشِهِ. 6 وَهَرَبَتِ المَرْأَةُ إِلَى البَرِّيَّةِ حَيْثُ أَعَدَّ اللّهُ لَهَا مَكَانًا تُعَالُ فِيهِ مُدَّةَ أَلْفٍ وَمِئَتَينِ وَسِتِّينَ يَوْمًا.
القِتَالُ بَيْنَ مِيخَائِيلَ وَالتِّنِّين
7 وَنَشَبَتْ حَرْبٌ فِي السَّمَاءِ بَيْنَ مِيخَائِيلَ وَمَلائِكَتِهِ وَبَيْنَ التِّنِّينَ، فَقَاتَلَهُمْ التِّنِّينُ بِمَلاَئِكَتِهِ 8 وَلَكِنَّهُمْ انْهَزَمُوا وَخَسِرُوا مَكَانَهُمْ فِي السَّمَاءِ. 9 فَطُرِحَ التِّنِّينُ، الحَيَّةُ العَظِيمَةُ القَدِيمَة المُسَمَّى إِبْلِيسُ وَالشَّيْطَانُ الَّذِي يُضِلُّ المَسْكُونَةَ كُلَّهَا طُرِحَ إِلَى الأَرْضِ وَطُرِحَتْ مَلاَئِكَتُه مَعَهُ. 10 وَسَمِعْتُ صَوْتًا عَظِيمًا فِي السَّمَاءِ قَائِلاً: "الآنَ صَارَ الخَلاَصُ وَقُدْرَةُ إِلَهِنَا وَمُلْكُهُ وَسُلْطَانُ مَسِيحِهِ لأَنَّ المُشْتَكِيَ عَلَى إِخْوَتِنَا قَدْ طُرِحَ إِذْ هُوَ يَشْتَكِي عَلَيْهِمْ عِنْدَ إِلهِنَا نَهَارًا وَلَيْلاً. 11 وَقَدْ غَلَبُوهُ بِدَمِ الحَمَلِ وَبِكَلِمَةِ شَهَادَتِهِمْ وَلَمْ يُحِبُّوا نُفُوسَهُمْ حَتَّى لَقَوا المَوْتَ. 12 فَلِذَلِكَ ابْتَهِجِي أَيَّتُهَا السَّمَاوَاتُ وَيَا أَيُّها السَّاكِنُونَ فِيهَا، وَالوَيْلُ لِلأَرْضِ وَالبَحْرِ لأَنَّ إِبْلِيسَ قَدْ نَزَلَ إِلَيْكُمَا وَغَضَبُهُ عَظِيمٌ لِعِلْمِهِ أَنَّ أيَّامَهُ قَصِيرَةٌ.
مُطَارَدَةُ المَرْأَةِ وَهُرُوبُهَا إِلَى البَرِّيَّةِ
13 وَلَمَّا رَأَى التِّنِّينُ أَنَّهُ قَدْ طُرِحَ إِلَى الأَرْضِ أَخَذَ يُطَارِدُ المَرْأَةَ الَّتِي وَلَدَتِ الوَلَدَ الذَّكَر. 14 فَأُعْطِيَتِ المَرْأَةُ جَنَاحَي النَّسْرِ العَظِيمِ لِتَطِيرَ إِلَى البَرِّيَّةِ إِلَى مَوْضِعِهَا حَيْثُ تَعَالُ بِمَأْمَنِ مِنَ الحَيَّةِ مُدَّةَ زَمَانٍ وَزَمَانَيْنِ وَنِصْفَ زَمَانٍ. 15 وَأَخْرَجَتِ الحَيَّةُ مِنْ فَمِهَا مَاءً كَالسَّيْلِ لِتُغْرِقَهَا فِيه. 16 فَأَغَاثَتِ الأَرْضَ المَرْأَةَ فَفَتَحَتْ فَاهَا وَابْتَلَعَتِ السَّيْلَ الَّذِي أَخْرَجَهُ التِّنِّينُ مِنْ فَمِهِ. 17 فَاغْتَاظَ التِّنِّينُ مِنَ المَرْأَةِ وَذَهَبَ لِيُحَارِبَ بَاقِيَ نَسْلِهَا الَّذِينَ يَحْفَظُونَ وَصَايَا اللّهِ وَعِنْدَهُمْ شَهَادةَ يَسُوعَ.
Marele semn al Femeii din ceruri
1 Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioarele ei, iar pe capul ei avea o cunună de douăsprezece stele. 2 Ea era însărcinată şi striga în durerile naşterii, chinuindu-se să nască. 3 Şi s-a arătat un alt semn în cer: iată, un Balaur mare şi roşu, cu şapte capete şi zece coarne, iar pe capetele lui, şapte diademe. 4 Coada lui a măturat o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi Balaurul s-a aşezat înaintea Femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-I înghită copilul. 5 Şi ea a născut un fiu care avea să păstorească toate neamurile cu un toiag de fier. Însă copilul ei a fost răpit şi dus la Dumnezeu şi la tronul Său. 6 Iar Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute şaizeci de zile.
7 Şi a început război în cer. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu Balaurul, iar Balaurul împreună cu îngerii lui a luptat şi el, 8 însă a fost înfrânt şi nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. 9 Şi a fost aruncat Balaurul cel mare, Şarpele din vechime, cel numit Diavolul şi Satana, cel care înşeală lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el. 10 Şi am auzit un glas puternic în cer zicând:
Acum a venit mântuirea şi puterea
şi Împărăţia Dumnezeului nostru
şi puterea Hristosului Său,
pentru că a fost aruncat acuzatorul fraţilor noştri,
cel care îi acuză înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Însă ei l-au învins prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturiei lor
şi nu şi-au iubit viaţa, până la moarte.
12 De aceea, bucuraţi-vă, voi, ceruri,
şi cei ce locuiţi în ele!
Dar vai vouă, pământ şi mare,
căci a coborât Diavolul la voi
şi vine cu mânie mare,
văzând că nu mai are decât puţin timp!
13 Şi când a văzut Balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe Femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14 Şi i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului cel mare ca să zboare în deşert la locul ei, unde avea să fie hrănită o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme, ferită de faţa Şarpelui. 15 Şi din gura lui, Şarpele a aruncat după Femeie apă ca un râu, ca să o ia râul. 16 Dar pământul a ajutat-o pe femeie şi şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care Balaurul îl aruncase din gură. 17 Şi Balaurul s-a aprins de mânie împotriva femeii şi a plecat să se lupte cu restul urmaşilor ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus. 18 Şi Balaurul a rămas stând pe nisipul mării.
