1 And certain men which came down from Judæa taught the brethren, and said , Except ye be circumcised after the manner of Moses, ye cannot be saved. 2 When therefore Paul and Barnabas had no small dissension and disputation with them, they determined that Paul and Barnabas, and certain other of them, should go up to Jerusalem unto the apostles and elders about this question. 3 And being brought on their way by the church, they passed through Phenice and Samaria, declaring the conversion of the Gentiles: and they caused great joy unto all the brethren. 4 And when they were come to Jerusalem, they were received of the church, and of the apostles and elders, and they declared all things that God had done with them. 5 But there rose up certain of the sect of the Pharisees which believed, saying, That it was needful to circumcise them, and to command them to keep the law of Moses.
6 ¶ And the apostles and elders came together for to consider of this matter. 7 And when there had been much disputing, Peter rose up, and said unto them, Men and brethren, ye know how that a good while ago God made choice among us, that the Gentiles by my mouth should hear the word of the gospel, and believe. 8 And God, which knoweth the hearts, bare them witness, giving them the Holy Ghost, even as he did unto us; 9 And put no difference between us and them, purifying their hearts by faith. 10 Now therefore why tempt ye God, to put a yoke upon the neck of the disciples, which neither our fathers nor we were able to bear? 11 But we believe that through the grace of the Lord Jesus Christ we shall be saved, even as they.
12 ¶ Then all the multitude kept silence, and gave audience to Barnabas and Paul, declaring what miracles and wonders God had wrought among the Gentiles by them.
13 ¶ And after they had held their peace, James answered, saying, Men and brethren, hearken unto me: 14 Simeon hath declared how God at the first did visit the Gentiles, to take out of them a people for his name. 15 And to this agree the words of the prophets; as it is written, 16 After this I will return, and will build again the tabernacle of David, which is fallen down; and I will build again the ruins thereof, and I will set it up: 17 That the residue of men might seek after the Lord, and all the Gentiles, upon whom my name is called, saith the Lord, who doeth all these things. 18 Known unto God are all his works from the beginning of the world. 19 Wherefore my sentence is, that we trouble not them, which from among the Gentiles are turned to God: 20 But that we write unto them, that they abstain from pollutions of idols, and from fornication, and from things strangled, and from blood. 21 For Moses of old time hath in every city them that preach him, being read in the synagogues every sabbath day. 22 Then pleased it the apostles and elders, with the whole church, to send chosen men of their own company to Antioch with Paul and Barnabas; namely , Judas surnamed Barsabas, and Silas, chief men among the brethren: 23 And they wrote letters by them after this manner; The apostles and elders and brethren send greeting unto the brethren which are of the Gentiles in Antioch and Syria and Cilicia: 24 Forasmuch as we have heard, that certain which went out from us have troubled you with words, subverting your souls, saying, Ye must be circumcised, and keep the law: to whom we gave no such commandment: 25 It seemed good unto us, being assembled with one accord, to send chosen men unto you with our beloved Barnabas and Paul, 26 Men that have hazarded their lives for the name of our Lord Jesus Christ. 27 We have sent therefore Judas and Silas, who shall also tell you the same things by mouth. 28 For it seemed good to the Holy Ghost, and to us, to lay upon you no greater burden than these necessary things; 29 That ye abstain from meats offered to idols, and from blood, and from things strangled, and from fornication: from which if ye keep yourselves, ye shall do well. Fare ye well. 30 So when they were dismissed, they came to Antioch: and when they had gathered the multitude together, they delivered the epistle: 31 Which when they had read, they rejoiced for the consolation. 32 And Judas and Silas, being prophets also themselves, exhorted the brethren with many words, and confirmed them . 33 And after they had tarried there a space, they were let go in peace from the brethren unto the apostles. 34 Notwithstanding it pleased Silas to abide there still. 35 Paul also and Barnabas continued in Antioch, teaching and preaching the word of the Lord, with many others also.
36 ¶ And some days after Paul said unto Barnabas, Let us go again and visit our brethren in every city where we have preached the word of the Lord, and see how they do. 37 And Barnabas determined to take with them John, whose surname was Mark. 38 But Paul thought not good to take him with them, who departed from them from Pamphylia, and went not with them to the work. 39 And the contention was so sharp between them, that they departed asunder one from the other: and so Barnabas took Mark, and sailed unto Cyprus; 40 And Paul chose Silas, and departed, being recommended by the brethren unto the grace of God. 41 And he went through Syria and Cilicia, confirming the churches.
Hotărârile adunării de la Ierusalim
1 Unii, veniţi din Iudeea, începuseră să-i înveţe pe fraţi că: „dacă nu vă circumcideţi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”. 2 A apărut, astfel, o împotrivire puternică, o dispută foarte aprinsă între ei şi Pavel şi Barnaba, şi s-a hotărât ca aceştia din urmă şi alţi câţiva împreună cu ei să meargă la apostolii şi la prezbiterii din Ierusalim în legătură cu neînţelegerea de mai sus. 3 Au trecut prin Fenicia şi Samaria, trimişi fiind de Biserică, şi au povestit în amănunt întoarcerea neamurilor, făcând o mare bucurie tuturor fraţilor. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au vestit cele făcute de Dumnezeu cu ei. 5 S-au ridicat însă unii din partida fariseilor, care deveniseră credincioşi, şi au zis că toţi trebuie să fie circumcişi, primind poruncă să ţină Legea lui Moise.
6 S-au adunat atunci apostolii şi prezbiterii ca să vadă ce este cu învăţătura aceasta. 7 După ce au discutat îndelung, s-a ridicat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că de la început Dumnezeu a ales ca prin gura mea să audă neamurile cuvântul Evangheliei şi să creadă; 8 şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, le-a dat mărturie dăruindu-le Duhul Sfânt, cum ni l-a dăruit şi nouă. 9 N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, ci le-a curăţit inimile prin credinţă. 10 Acum, dar, pentru ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe umerii ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? 11 Căci credem că ne mântuim prin harul Domnului Iisus, ca şi ei.”
12 Toată mulţimea a tăcut atunci şi au început să-i asculte pe Barnaba şi Pavel care le istoriseau semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri. 13 După ce au încheiat, Iacov a răspuns şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon a istorisit cum Dumnezeu a căutat mai întâi să-şi ia un popor pentru Numele Său, dintre neamuri. 15 Şi cu acest lucru se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum stă scris:
16 După acestea, mă voi întoarce
şi voi ridica din nou cortul căzut al lui David,
ruinele lui le voi rezidi
şi îl voi îndrepta iarăşi
17 ca să-l caute pe Domnul şi restul oamenilor
şi toate popoarele peste care s-a chemat Numele Meu,
zice Domnul care face cunoscute aceste lucruri
18 din veşnicie.
19 De aceea, socotesc că nu trebuie să mai adăugăm greutăţi peste cei care se întorc la Dumnezeu dintre neamuri, 20 ci să le scriem doar să se ferească de pângărirea cu idoli, de desfrânare, de animalele sugrumate şi de sânge. 21 Căci Moise îşi are, din vechime, în toate cetăţile, vestitorii lui, fiind citit în sinagogi în fiecare zi de sâmbătă.”
22 Atunci apostolii şi prezbiterii, împreună cu toată Biserica, au hotărât să aleagă dintre ei nişte bărbaţi pe care să-i trimită la Antiohia cu Pavel şi Barnaba, anume pe Iuda, numit Barsaba, şi pe Sila, doi bărbaţi de vază între fraţi. 23 Prin ei au scris astfel: „Apostolii şi prezbiterii, fraţii voştri, către fraţii care sunt dintre neamuri, în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, pace! 24 Auzind că unii dintre noi, fără porunca noastră, au venit şi v-au tulburat cu învăţături, necăjindu-vă sufletele, 25 am hotărât, toţi într-un gând, să alegem şi să trimitem la voi doi bărbaţi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel, 26 oameni care şi-au riscat vieţile pentru Numele Domnului Iisus Hristos. 27 Astfel, i-am trimis pe Iuda şi pe Sila care vă vor vesti şi ei, prin viu grai, aceste lucruri. 28 I s-a părut drept Duhului Sfânt şi, la fel, şi nouă, să nu vi se mai pună nici o greutate afară de ce este neapărat necesar: 29 feriţi-vă de jertfele aduse idolilor, de sânge şi de animale sugrumate, şi de desfrânare; dacă vă veţi păzi de toate acestea, bine veţi face! Fiţi sănătoşi!”
30 Cei doi trimişi au mers la Antiohia şi adunând mulţimea, le-au înmânat epistola. 31 Când au citit-o, toţi s-au bucurat de această încurajare. 32 Iuda şi Sila, fiind ei înşişi profeţi, i-au îndemnat pe fraţi prin multe sfaturi şi i-au întărit. 33 După ce au stat acolo un timp, au fost trimişi cu pace de către fraţi înapoi la apostoli. 35 Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia învăţând şi vestind împreună cu mulţi alţii cuvântul Domnului.
Pavel şi Barnaba fac echipe diferite
36 După câteva zile, Pavel i-a spus lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să-i vizităm pe fraţii din fiecare cetate în care am vestit cuvântul Domnului, ca să vedem cum sunt.” 37 Barnaba dorea să-l ia cu ei şi pe Ioan, numit Marcu. 38 Pavel a insistat să nu-l mai ia împreună cu ei pe cel care îi părăsise în Pamfilia şi nu mersese cu ei în lucrare. 39 S-a iscat, astfel, între ei o mare neînţelegere, încât până la urmă s-au despărţit unul de celălalt: Barnaba l-a luat pe Marcu şi s-au îmbarcat spre Cipru, 40 iar Pavel l-a ales pe Sila şi a plecat încredinţat în harul Domnului de către fraţi, 41 străbătând Siria şi Cilicia şi încurajând Bisericile.
